Celor care au uitat de ce ne-am despărțit cu furie de comunism, adepților politicii pumnului în gură, militanților pentru restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale cu diverse pretexte, le reamintesc (sublinierilor din textele citate îmi aparțin):
Constituția României:
Art. 29 – Libertatea conștiinței. (1) Libertatea gândirii și a opiniilor, precum și libertatea credințelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credință religioasă, contrare convingerilor sale.
Art. 30 – Libertatea de exprimare. (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile. (2) Cenzura de orice fel este interzisă. (6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine. (7) Sunt interzise de lege defăimarea țării și a națiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură națională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violență publică, precum și manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.
Art. 53 – Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. (1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului
Art. 9 – Libertatea de gândire, de conștiință și de religie. 1. Orice persoană are dreptul la libertate de gândire, de conștiință și de religie; acest drept include libertatea de a-și schimba religia sau convingerile, precum și libertatea de a-și manifesta religia sau convingerea în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, prin cult, învățământ, practici și îndeplinirea ritualurilor. 2. Libertatea de a-și manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restrângeri decât cele prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru siguranța publică, protecția ordinii, a sănătății, a moralei publice, a drepturilor și a libertăților altora.
Art. 10 – Libertatea de exprimare. 1. Orice persoană are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie și libertatea de a primi sau a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere […]. 2. Exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății, a moralei, a reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea informațiilor confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.
Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale Roma, 4.XI.2000
Art. 1. Interzicerea generală a discriminării. 1. Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație. 2. Nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menționate în paragraful 1.
Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale Roma, 4.XI.2000
Art. 1. Interzicerea generală a discriminării. 1. Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație. 2. Nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menționate în paragraful 1.
Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene
Art. 11 – Libertatea de exprimare și de informare. (1) Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a transmite informații sau idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere. (2) Libertatea și pluralismul mijloacelor de informare în masă sunt respectate.
Art. 21 – Nediscriminarea. (1) Se interzice discriminarea de orice fel, bazată pe motive precum sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice altă natură, apartenența la o minoritate națională, averea, nașterea, un handicap, vârsta sau orientarea sexuală.
Art. 52 – Întinderea și interpretarea drepturilor și principiilor. (1) Orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prin prezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți. Prin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți.
Art. 54 – Interzicerea abuzului de drept. Nici una dintre dispozițiile prezentei carte nu trebuie să fie interpretată ca implicând vreun drept de a desfășura orice activitate sau de a îndeplini orice act îndreptat împotriva oricăruia dintre drepturile și libertățile recunoscute prin prezenta cartă sau de a le impune restrângeri mai ample decât cele prevăzute prin prezenta cartă.
Deci:
- Opiniile mele pot fi diferite de opiniile șefilor mei.
- Am dreptul să primesc și să transmit informații fără amestecul autorităților – cu excepția celor confidențiale, secrete sau care intră sub incidența art. 30, alin. 6 și 7 din Constituție.
- Restrângerea exercițiului drepturilor ori libertăților trebuie să realizeze cu protecția libertăților individuale contra eventualelor abuzuri exercitate de către stat. Deci, statul poate restrânge exercitarea libertăților numai în interes general și nu pentru un interes individual. În plus, jurisprudența acordă prioritate libertății în cursul procedurii de restrângere a exercițiului acesteia.
- Ca urmare, în afara interdicțiilor menționate, sunt liber să-mi exprim toate gândurile, opiniile sau credințele de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public. Nicio autoritate publică nu-mi poate impune sau cere să renunț la exercitarea dreptului de exprimare liberă a opiniilor, convingerilor și credințelor în afara cazurilor expres prevăzute de Constituție.
- Mai mult, orice măsură de restrângere a drepturilor trebuie fundamentată și aplicată nediscriminatoriu. Cu alte cuvinte, este ilegal ca unii să uzeze și să abuzeze de libertatea de exprimare, de exemplu, în timp ce altora le este interzisă exercitarea acestei libertăți.
- Nimeni nu-mi poate impune aderarea la un cult religios sau respectarea unor reguli ale respectivului cult religios împotriva voinței mele. Nimeni nu-mi poate condiționa ocuparea unui post sau exercitarea unei funcții publice de aderarea la un cult religios.
Concluzii:
- „Scopul dreptului nu este să abolească ori să restrângă, ci să mențină și să extindă libertatea.” (John Locke).
- În momentul în care se justifică restrângerea drepturilor și libertăților individuale în numele și prin nevoia de a crește dreptul statului, atunci democrația încetează (nu mai știu cine a spus, dar promit că încerc să aflu).
- ”When liberty becomes license, dictatorship is near” (Will Durant) – în traducere: când libertatea are nevoie de aprobarea cuiva, dictatura e aproape.
- „Those who would give up essential Liberty, to purchase a little temporary Safety, deserve neither Liberty nor Safety” (Benjamin Franklin) – în traducere: cei care renunță la Libertatea esențială pentru a obține puțină și vremelnică Siguranță, nu merită nici Libertate, nici Siguranță.
0 Comentarii