Din 2008, de când a început implementarea faimosului POS-DRU, am cheltuit miliarde de Euro pe educație. Toate proiectele scrise și finanțate erau pline de vorbe frumoase despre valori europene, democrație, libertate și alte bla-blauri, scrise să dea bine, dar rareori respectate. Dovada? Tinerii care îi votează, acum, pe Șoșoacă și pe Georgescu, după cel puțin două decenii de finanțare europeană (dacă socotim și banii din perioada de pre-aderare), ei fiind în școală în toată această perioadă și fiind beneficiarii declarați ai banilor europeni pentru educație: cum au fost educați în ultimii 20 de ani, așa votează acum. S-a dovedit, astfel, că suntem buni să-i facem din vorbe pe alții, să le păpăm banii, fără să ne pese de efecte, de ceea ce se numește impact (respectiv îmbunătățirea măsurabilă a situației grupului țintă), mai ales impactul raportat la scopul ultim al folosirii banului european: convergența, mai ales (că vorbim de educație) în privința valorilor împărtășite de societate și privind nivelul de educație din societate.

Faptul că ACUM se vorbește de ieșirea din UE și că ACUM crește procentul euroscepticilor și al adepților bubulilor, extratereștrilor și apei vii, arată eșecul politicii de convergență a UE în educație, mai ales în privința monitorizării și evaluării rezultatelor ei. Ca urmare, UE face aceleași lucruri, deși e clar că nu au mers: toate programele operaționale sectoriale din educație, din 2007 încoace, toate programele naționale de granturi, de la PNRAS încoace, inclusiv cel nou, de acum, pentru școlile pilot, bagă bani în proiecte făcute pe picior, din puțul gândirii unuia sau altuia, finanțând ce i-a trecut respectivului prin cap la o beție, chiar proiecte care exprimă valori anti-europene, fără nicio referire la rezultatele cercetării, la experiențe europene și la bunul  simț. Cer (și mi se dau!) sute de mii de euro pe proiecte pilot, doar așa, că mi-a venit mie o idee creață stând pe budă și vreau să văd ce iese. Dacă nu iese – ghinion. Dar ne dotăm și noi ”ca afară”, să ne fudulim cu niște echipamente (peste care, apoi, se pune praful și pe care oricum nu știm să le folosim), am mai băgat niște bani (mulți!) în pregătirea unor profesori – pentru certificate, desigur, nu pentru a aplica la clasă (nu interesează pe nimeni), și fără să-mi pese dacă elevii au sau nu rezultate mai bune în urma ”noutăților” aplicate de profesorii lor (multe din ele ”fumate”, de altfel, de 20 de ani). Și banii, desigur, au mers unde trebuie: la firmele care furnizează echipamente supraevaluate, mese calde purtătoare de toxiinfecții alimentare sau ”consultanță” și ”training” la plezneală.

Nu am văzut, nici la nivel național, nici la nivel european, vreo preocupare pentru evaluarea impactului banilor investiți în educație, evaluare de care să se țină seama la noul ciclu de finanțare. De exemplu, nu am văzut o analiză a comunităților și școlilor care au ”absorbit” cei mai mulți bani, și să vedem cu cât a scăzut absenteismul și rata abandonului sau a părăsirii timpurii a școlii, cu cât s-au îmbunătățit rezultatele la evaluări și examene naționale, cu cât a scăzut procentul de NEETs, cu cât a crescut rata de angajare sau de acces în învățământul superior a categoriilor defavorizate. Ar fi interesantă analiza respectivă la județele fruntașe la absorbția banilor europeni. Ar fi interesant să vedem cât ne costă ”punctul” de îmbunătățire (dacă a fost) a scorului la PISA sau la TIMSS (comparativ cu alte state) sau cu cât a scăzut rata de abandon școlar la școlile care au fost selectate în prima rundă la PNRAS.

Când mă uit pe descrierile proiectelor ”pilot” finanțate acum și semnate cu mare pompă la Minister, nu știu ce să fac: să rând sau să plâng. Văd proiecte doldora de achiziții (același echipamente, care pot fi luate din supermarket la jumătate de preț), cu ”programe trifazice” prin care ”vor fi furnizate informații și experiențe ce vor contribui la cultivarea variabilelor care determină …” (vedeți câte cuvinte?), fără nicio preocupare vizibilă pentru stabilirea unor indicatori de rezultat (în afara unor declarații pompoase și neevaluabile) – ca să nu mai vorbim de impact.