Am aflat, acum câteva zile[1], că Banca Mondială a publicat un raport de evaluare a progresului PNRAS Runda 1[2]. La prima vedere, proiectul a fost bun (la nivel de medie), mai ales pentru școlile cu risc ridicat în privința indicatorilor măsurați (rata de promovare a clasei a VIII-a, ponderea elevilor repetenți, rata participării la Evaluarea Națională (EN), procentul elevilor cu note sub 6 la EN etc.). Mai mult, există o corelație între progresul la indicatorii menționați și banii cheltuiți (execuția bugetului): dacă ai cheltuit mai mult, ai avut și rezultate mai bune.

Deci, se pare că programul a avut efecte pozitive, care ar trebui, însă, rafinate printr-un calcul de eficiență, relevanță și eficacitate (ce intervenții, dintre cele implementate – v. p. 57 și urm. – au avut cel mai mare efect și care este raportul costuri / efecte pentru fiecare tip de intervenție). De exemplu, cât a costat per elev (și cu ce intervenții) reducerea de la 12% la 10% a procentului elevilor repetenți și care au abandonat școala, cu evaluarea sustenabilității acestor costuri (când banii vor veni de la buget și nu din PNRR). Un alt exemplu se referă la îmbunătățirea infrastructurii și la digitalizare: în condițiile în care multe cercetări arată că îmbunătățirea rezultatelor se corelează cu anumite investiții în infrastructură (nu cu toate: nu se corelează, de exemplu, cu digitalizarea, înțeleasă doar ca achiziție de echipamente). Ar fi de văzut care este corelația între îmbunătățirea infrastructurii și îmbunătățirea rezultatelor / indicatorilor menționați.

La a doua vedere, apar și niște probleme structurale, de concepere a programului și de evaluare a acestuia. Doar câteva:

1. Problemele de implementare (lipsa capacității, birocrație excesivă, lipsa de formare și neretribuirea personalului implicat, cu excepția celui de la inspectorat etc.), anticipate (de alții) și trecute cu vederea (la lansarea triumfalistă a programului), au fost confirmate după (aproape) finalizarea primei runde de proiecte. Comparați, de exemplu, ce spuneam în ianuarie 2022[3], la lansarea programului, cu concluziile și recomandările din februarie 2025 ale raportului).

2. Impactul pozitiv a fost, evident, măsurat prin raportarea la obiectivul PNRAS: reducerea riscului de abandon școlar, nu reducerea abandonului școlar în sine. Ca urmare, se vorbește, ca impact, despre afectele asupra factorilor de risc, despre trecerea școlilor ajutate din categoria de risc mare spre mic și despre reducerea procentului școlilor încadrate în toate categoriile de risc. Nu se vorbește despre reducerea abandonului. A fost, cred eu, o deficiență majoră a PNRAS: a urmărit reducerea nivelului de risc de abandon, nu a abandonului în sine. Din 2022 am semnalat că au fost incluse în lista de școli eligibile, unități cu procente de abandon sub media națională – inclusiv cu 0% abandon școlar declarat.

3. În tot cuprinsul Raportului, definiția europeană a părăsirii timpurii a școlii (PTS) este înlocuită, ilegitim, cred eu, cu, citez, ”indicele de evaluare a vulnerabilității școlare privind părăsirea timpurie a școlii” numit tot ”Indice PTS”. Un cititor neavizat poate considera impactul pozitiv privind ”Indicele PTS”, care apare peste tot în Raport (și definit ca mai sus) ca echivalent cu impactul pozitiv asupra Indicelui PTS, așa cum e definit la nivel european, CEEA CE NU ESTE ADEVĂRAT. Datele (Eurostat, INS) arată că, dimpotrivă, indicatorii statistici referitori la educație s-au înrăutățit între 2022 și 2024:

• Rata PTS, pentru România, a crescut de la 15.6% în 2022 la 16.6% în 2023 și la 16.8% în 2024. Oricum, acest indicator este calculat doar la nivel de regiuni (NUTS 2), și nu are cum să fie demonstrat la nivel de școală participantă, în raport cu școlile neparticipante (doar dacă Banca Mondială a avut acces la date inaccesibile pentru muritorii de rând).
• Procentul copiilor de 14, 15 și 16 ani în afara școlii, a fost de 15.21% în 2022 și 16.38% în 2023 (ultimele date), păstrând tendința de creștere exprimate de PTS.
• La fel, participarea la sfârșitul învățământului obligatoriu, scade de la 78.1% în 2022 la 76.3 în 2023.
• Ultimele date publicate de INS, din 2022, vorbesc de un procent de abandon școlar de 1.3% la primar și 1.2% la gimnazial. A avut Banca Mondială datele pe 2023 și 2024? A scăzut sau nu rata de abandon școlar (cu definiția din Ro) la școlile participante?

Nu știm dacă școlile ajutate prin PNRAS au progresat în privința acestor indicatori.

4. Progresul privind factorii de risc menționați e demonstrat prin raportarea datelor din 2023 (de ce nu 2024?) la cele din 2019 (de ce nu 2022, când a început PNRAS?) și nu cu serii de date (evoluție în 2022, 2023, 2024), pentru fiecare școală din program (o bază de date interactivă este ușor de făcut), care să documenteze progresul, prin comparație cu școlile necuprinse în program, la nivel național și județean.

5. În privința indicatorului ponderii profesorilor suplinitori: școlile PNRAS au beneficiat, desigur, de mai multă atenție din partea inspectoratelor școlare (și oameni plătiți în acest sens) și, ca atare, acest indicator a avut, și el, o evoluție bună, deși, cel mai adesea, nu se află sub controlul școlii. Această evoluție arată, doar, că un inspectorat implicat poate rezolva anumite probleme. De ce nu o face, pentru toate școlile – este o altă problemă.

6. Impactul a fost măsurat prin culegerea de datele calitative, prin diverse chestionare / instrumente, care nu au fost descrise / prezentate (deci nu pot fi analizate în privința validității, fidelității etc.). De exemplu, este menționat, ca instrument principal ”Teach RO Secundar”, care vizează trei domenii principale (Climatul clasei, Instruirea și Abilitățile socio-emoționale), a cărui aplicare a arătat performanțe sub pragurile medii pentru toate dimensiunile, dar cu scoruri ”ușor mai bune” (Ce o fi însemnând? Merită banii cheltuiți?) pentru profesorii din școlile din Runda 1 față de cele din Runda a 2-a. Deci, să înțelegem că programul a fost atât de bun încât chiar profesori cu competențe sub medie au avut rezultate bune? Greu de crezut, având în vedere că profesorul, dintre factorii interni școlii, are cel mai puternic impact asupra rezultatelor – mai mare decât manualele, infrastructura sau digitalizarea.

7. Referitor la instrumentul ”Teach Ro Secundar”: să fie cel descris la adresa https://teach.edu.ro/courses/teach-ro-secundar/lessons/introducere-3/topic/ce-veti-invata/? Nu are autor (sau autorul este secret – homepage-ul respectivului site nu funcționează – v. https://teach.edu.ro/?post_type=sfwd-courses&p=36447 ).

8. Efectele și rezultatele proiectului, menționate la p.30-48, sunt bazate exclusiv pe opiniile participanților și pe observații, fără să fie corelate cu date cantitative (evoluțiile menționate la punctele 3 și 4 de mai sus), care să susțină aceste păreri. Pe de altă parte, trebuie să menționăm că rezultatele prelucrării datelor rezultate din aplicarea instrumentului ”Teach RO Secundar” (p. 38-48), sunt consonante cu datele de la PISA, TIMSS etc. privind practicile de predare, climatul școlar etc. Dar știm deja că putem extrage concluzii adevărate și din premise false…

9. Datele prelucrate, precum și modul de prelucrare (v. , de exemplu, tabelele 22 și 23, p. 37, tabelul 25, p. 43, tabelul 26, și altele – inclusiv anexa 2, p. 75) sunt ininteligibile pentru profesorul de rând și, cu atât mai mult, pentru public, putând fi înțelese doar de cei (puțini) cu pregătire mai avansată în statistică și în folosirea programelor statistice menționate. Cred că cifrele respective ar trebui explicate mai pe înțeles pentru a fi relevante pentru un cititor obișnuit. Chiar când există explicații, sunt la fel de neînțeles. Doar un exemplu, explicația de la p.37 (”Modelul este semnificativ cu un Pseudo R2 de 0,46. Testul chi-pătrat (LR chi2(2) = 1692.9, p < 0.00) confirmă semnificația generală a modelului. De asemenea, modelul logic indică o relație pozitivă semnificativă între indicele PTȘ și dinamica acestuia. Coeficientul Indicelui PTȘ este semnificativ statistic cu o valoare de 5.77. Acest lucru indică faptul că, pe măsură ce școlile devin mai puțin vulnerabile (valorile mai mari ale indicelui), dinamica indicelui se îmbunătățește semnificativ, indicând o reducere a riscului.”) – nu este suficientă. Este o regulă fundamentală și elementară, menționată în toate manualele de politici publice, dar nerespectată aici, ca limbajul utilizat în rapoarte trebuie să fie pe înțelesul grupului țintă.

[1] https://www.edupedu.ro/analiza-esecul-institutional-al-pnras-in-runda-i-peste-140-de-scoli-nu-au-cheltuit-niciun-ban-pentru-reducerea-abandonului-scolar-raport-al-ministerului-educatiei-asta-desi-356-de-persoane-din-in/

[2] https://edu.ro/press_rel_64_2025

[3] https://serbaniosifescu.ro/2022/01/10/pnrr-pnras-si-mate/