Acolo unde educația a eșuat, a înflorit legionarismul naționalist și ortodoxist: harta votului aurist se suprapune cu harta nivelului de educație a populației, cu harta participării la educație și a rezultatelor la examene și evaluări naționale și internaționale.
În rural și în orașele mici, unde condițiile de viață (precare) influențează cel mai mult participarea la educație și rezultatele învățării, unde nu există nici alte oportunități educaționale, unde profesorii sunt demotivați de insuccesele repetate și de transformarea lor în ”vinovații de serviciu” pentru starea învățământului (deși nu ei sunt principalii vinovați), toate combinate cu nivelul ridicat al sentimentul de excluziune (”pe noi ne-au uitat”), acolo a înflorit extremismul naționalist ortodoxist alimentat, copios, de reprezentanți bisericii. În plus, școala este sau nu este bine întreținută și utilată, dar biserica este întotdeauna renovată, chiar nouă, și bine îngrijită, folosind mai ales bani publici dar și zeciuiala strânsă prin presiune socială; copiii merg sau nu merg la școală (unde orele de îndoctrinare religioasă sunt, de altfel, prezente la toate nivelurile de învățământ), dar la biserică musai.
Presiunea bisericii pentru acceptarea necritică (”crede și nu cerceta”) a ”adevărurilor” proprii, exercitată de-a lungul celor 12 ani de îndoctrinare religioasă din școală, dublată de implicita (chiar explicita, pe alocuri) devalorizare a umanului în favoarea ”transcendentului”, i-au făcut pe tinerii de azi vulnerabili la fanatism, la ideile extremiste, naționaliste și rasiste, la teoriile conspirației și la anti-știință: ”adevărul” se fundamentează pe credință și nu pe fapte. Deci, dacă au cred într-o idee, ea devine, automat, adevărată și deasupra oricărei îndoieli și posibilități de negare. Dacă eu cred în cineva (om sau divinitate), acel cineva este fără de prihană.
Să ne reamintim că tot acolo a înflorit legionarismul și în perioada interbelică, ”Căpitanul” având o ascensiune fulminantă așa cum au avut, recent, Georgescu și Simion. Să mai amintim și faptul că mulți preoți au susținut mișcarea legionară și, apoi, după ”marea schimbare”, au susținut comunismul, mai ales în faza lui naționalist-comunistă (cu valori similare legionarismului). Să mai amintim și că între 60% și 80% (în funcție de sursă) dintre preoți erau bănuiți ca informatori ai Securității (taina spovedaniei devenind o glumă proastă).
Și să fim bine înțeleși: nu am nimic cu credința, cu religia, în sine (libertatea credinței fiind un drept fundamental, care trebuie respectat și ocrotit), ci doar cu instituția lumească a bisericii, elefantul din încăpere, care demonstrează toate păcatele capitale. Amintesc doar desfrânarea (un exemplu, cazul de la Huși), lăcomia / ”iubirea de arginți” (clădiri, terenuri, păduri, donații fără număr din bani publici și scutiri de dări, care a transformat biserica ortodoxă în cea mai bogată instituție privată din România și adevărat stat în stat) și trufia, dovedită inclusiv de noile construcții bisericești, de la bisericile din cele mai sărace sate până la Catedrala Națională, care se vrea cel mai ”înălțat”, la propriu, loc din București.
Nu mai spun că această trufie contrazice tradiția bisericii ortodoxe românești: comparați, de exemplu, noile biserici de la Pângărați și de la Sihăstria cu cele vechi. Biserica nouă stă, falnic, pe vârf de deal, în timp ce cea veche este ascunsă în pădure, turla nedepășind înălțimea copacilor din jur. De aceea, eu cred că ostentația nu este o caracteristică istorică (doar dacă considerăm frumusețea și armonia vechilor mănăstiri din Moldova și Oltenia ca ostentație). Ostentația în privința treburilor bisericești a fost importată, ca atâtea alte lucruri ”bune” , din est (vezi turlele poleite cu aur de la bisericile rusești sau icoanele aduse preponderent de la Moscova – a treia Romă, nu-i așa?). Iar aceste legături (simbolice, canonice dar și directe) ridică și alte semne de întrebare – de exemplu, privind popularitatea, în creștere, a lui Putin printre români.
Mai mult, nu am auzit ca biserica să fie afectată (cu mici excepții) de taxe, impozite și contribuții, și nici să compenseze măsurile de austeritate, prin întărirea misiunii sale sociale în rândul celor mai săraci români.
Să ne mai gândim și câte economii s-ar face la buget, dacă orele de religie nu ar mai fi obligatoriu-facultative (!!), ci opționale, parte a CDEOS. Sau dacă Religia, ca disciplină, ar dispărea cu totul din trunchiul comun la învățământul primar și cel gimnazial (la vârsta respectivă se transmit mai ales ritualurile, nu valorile creștine). Mai ales că acum se schimbă și legea (confirmând tradiția schimbărilor fără număr ale legilor educației).
Este, oricum, ridicol, dar și periculos, în această perioadă de progres științific și tehnologic și în care am devenit dependenți de dezvoltarea tehnologică, să discutăm doar de reducerea numărului de ore la științe (științele naturii și / sau științe sociale), dar de loc despre orele de religie, de care nu se atinge nimeni. Acest fapt arată puterea lumească a bisericii, care nu mai dă cezarului ce este al cezarului: vrea puterea pentru sine, exact ca în Evul Întunecat.
Se vede că nu aveți nicio înțelegere a ceea ce reprezintă Biserica, cea Apostolică a lui Hristos, cea care nu moare în veac, Singura care aduce prin Jertfa lui Hristos mântuirea celor care vor împlini învățăturile Sale în viața lor. Dacă slujitorii ei lumești pot greși, ca orice om de la Adam încoace, Biserica Apostolică, cea care ființează prin jertfa Hristică este cea prin care oamenii găsesc calea spre Rai . Însuși Hristos știa că, până și cei mai apropiați ucenici îl vor trăda, datorită slăbiciunii umane, dar prin pocăință, se vor putea mântui . Deci, chiar dacă preoții pot greși, în infinita Sa Iubire, Dumnezeu primește rugăciunile acestora pentru iertarea păcatelor poporului și mai Sfânta Jertfă din cadrul Sfintei Liturghii, prin care pâinea și vinul se preface în Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos, Calea credincioșilor spre viața veșnică după ce în prealabil s-au spovedit și li s-au iertat păcatele
Vrem reforme? Hai să facem reforme! Că e bine pentru Biserică.
Dacă vrem să stopăm finanțarea salariilor clericilor din banii publici – da! Perfect, dar hai să fim corecți. Dăm averea Bisericilor și Mănăstirilor înapoi, toate pământurile care au fost naționalizate, cu forța, de radicalistul extremist Alexandru Ioan Cuza, iar apoi acestea se vor întreține singure.
Bisericile și Mănăstirile au avut 33% din pământurile țării, toate din donațiile boierilor și credincioșilor, dar au fost luate cu forța de cel amintit.
Tot începând cu Cuza, au început să fie plătiți și profesorii de religie din fonduri publice și Biserica plătită de stat. E limpede?
Până la actul lui Cuza de secularizare, Biserica era independentă financiar, din terenurile, pădurile, morile, viile și alte surse de venit ale mănăstirilor și bisericilor, așa cum e normal.
Cadrele didactice de religie, erau plătite de Mănăstiri și Parohiile din sate sau din cartierele de oraș. Biserica se descurcă minunat în acest fel. Statul nu depindea de Biserică, nici Biserica de stat, ce a făcut cuza, practic în loc de secularizare a făcut Biserica să depindă de stat. Probabil în speranța ca în viitor să lasă biserica și fără ajutorul statului, dar deja aici suntem în conspirație.
În majoritatea țărilor din Uniunea europeană, profesorii de religie la fel ca toate celelalte materii, sunt plătiți din bugetul statului, așa cum e normal, fără a fi discriminată religia în vreun fel.
TERENUL AGRICOL NAȚIONALIZAT A FOST DE APROX. 33% DIN SUPRAFAȚA TOTALĂ ARABILĂ A ȚĂRII, prin urmare 3,3 milioane hectare de teren agricol (dintr-un total estimat la cca 10 milioane hectare arabile la acea vreme).
Dacă vrem reformă, facem reformă, nu e problema – dar nu una comunistă, nici extremistă, ci una justă, democrată.
Pe timpuri, bisericile erau mai mici ca dimensiuni pentru ca și populația pământului – și, implicit, a țării, era mult mai redusă.
Sintagma “crede și nu cerceta” nu există în Sfânta Scriptură – ea a fost inventată de comuniști.
Sfinții Părinți spun ca la fiecare set de 12 preoți, unul este Iuda trădătorul. Dintre cei 12 Apostoli ai Mântuitorului, unul a fost Iuda, care L-a vândut pe Dumnezeu, ca să fie răstignit și omorât. Deci a făcut păcat strigător la cer. La fel și în cadrul Bisericii, există iude.
Nu înțeleg de ce biserica, instituție lumească, are ”dreptul” la averi nemăsurate, dar să fie în afara legii – scutită de impozite, dări și contribuții: are venituri din surse proprii (nu, BOR nu este deloc săracă: deține zeci de mii de hectare de pădure și de terenuri arabile, firme, trusturi media etc. – sunt multe analize – de exemplu https://www.youtube.com/watch?v=nk1iamqdhlc, https://adevarul.ro/stiri-interne/societate/afacerile-si-averea-bisericii-ortodoxe-romane-1430416.html, ca să dau numai două surse), dar primește și subvenții de la stat pentru salarii și alte cheltuieli, alocări din bugetul național și bugetele locale și nenumărate donații (ca să amintim numai veniturile legale). Cum se împacă această lăcomie cu valorile creștine (cumpătarea și iubirea aproapelui, de exemplu)?
În plus, dacă citim cum trebuie reforma lui Cuza, majoritatea pământurilor confiscate de la biserică erau de la mănăstirile închinate, adică veniturile mergeau în străinătate (mănăstirile închinate, mai ales la Muntele Athos, dețineau 25% din suprafața arabilă). Biserica ortodoxă s-a opus, de altfel, oricărui progres social: să nu uităm că folosea limba slavonă ca limbă de cult, că s-a opus Unirii și reformării statului și că folosea munca sclavilor (robi).
Eu nu aș vrea să trăiesc într-o astfel de lume medievală.
Da, puternic s-a opus Biserica progresului social. De asta primele scoli și spitale(bolnițe) au apărut în preajma bisericilor. De asta, și azi, Biserica are grijă de bătrâni și orfani pe care nimeni nu ii baga in seamă. Mergeți în sate și vedeți cine se ocupă de ei. Cine le duce alimente, rechizite, lemne in prag de iarnă… Rușine să vă fie! Biserica suntem noi toți, nu e doar preotul, care poate greși, că e om, ca ceilalți. Dacă ne-am îngriji fiecare din noi să împlinim cuvântul Evangheliei, nu ar exista suferință în lume. Dar știm doar să aruncăm cu piatra, atât.
Oare preotul nu are familie, copii de îngrijit, impozite și facturi de plătit? Ar fi bine să trăiască cu aer, nu? Sau să trăiască toată săptămâna, cu o pâine și doi lei puși în pomelnic la parastas?
Apoi, ați vrea să ne spuneți exact locul din Sfânta Scriptură unde scrie ,,Crede și nu cerceta „? Citiți din scoarță în scoarță și o să aveți o mare surpriză. Nu există nicăieri aceste cuvinte. Nu mai induceți lumea în eroare și spurcați suflete nevinovate care poate vă citesc blogul.
Biserica Ortodoxă Română plătește impozite pentru activitățile economice, salarii, anumite clădiri și terenuri, conform legislației fiscale.
• Facilitățile fiscale există, dar sunt autorizate strict pentru activități de cult și caritabile.
• Scutirile se aplică doar dacă veniturile sunt reinvestite în scopuri religioase, educaționale, culturale sau sociale.
Exemple de entități scutite de impozite: ONG-uri, asociații și fundații nonprofit, instituții publice și autorități ale statului, Academia Română și fundațiile proprii, sindicate și patronate, Organizații internaționale și reprezentanțe diplomatice, Instituții de învățământ particular acreditat, unități sanitare fără scop patrimonial sau entități de interes public (cum sunt organizațiile de caritate recunoscute) beneficiază de scutiri și facilități fiscale. Orin urmare, BOR nu este „unică” în privința scutirilor.
Slavona bisericească a intrat în spațiul românesc odată cu creștinarea slavilor și consolidarea legăturilor cu Bizanțul prin intermediul slavilor sudici.
• Ea a devenit, din secolul al XI-lea, limba liturgică, a cancelariei domnești și a culturii scrise, deși poporul vorbea deja românește.
• Asemenea altor popoare ortodoxe, românii au păstrat slavona timp de secole ca limbă de cult
BOR a avut un rol determinant în introducerea limbii române în cult și scris:
1. Primele traduceri religioase
• În secolul al XVI-lea au apărut traduceri ale textelor religioase în română, realizate de clerici și cărturari legați de Biserică.
• Exemple: Psaltirea în versuri a lui Coresi (1568), cărțile tipărite la Brașov și la Târgoviște.
2. Tiparnițele și Coresi
• Diaconul Coresi (sec. XVI) a tipărit primele cărți de cult în română, sprijinit de clerici și ierarhi ortodocși.
• Aceste tipărituri au circulat masiv în Țara Românească, Moldova și Transilvania, accelerând înlocuirea slavonei.
3. Consacrarea limbii române liturgice
• În secolul al XVII-lea, mari ierarhi ca Mitropolitul Varlaam al Moldovei („Cazania”, 1643) și Mitropolitul Dosoftei (care a tradus integral Psaltirea în versuri, 1673) au introdus româna în cult, cu binecuvântarea Bisericii.
• În 1688 a apărut Biblia de la București, prima traducere integrală a Bibliei în română, sprijinită de domnitorul Șerban Cantacuzino și mitropoliți.
4. Oficializarea treptată
• În secolul al XVIII-lea, limba română s-a impus aproape complet în slujbe și în administrația bisericească.
• BOR a fost cea care a legitimat româna ca limbă de cult, iar acest pas a pregătit și afirmarea ei ca limbă de cultură și identitate națională.
⸻
Impactul asupra culturii române
• Unitate culturală: Româna a devenit liant între toate provinciile românești, chiar dacă erau sub stăpâniri politice diferite.
• Alfabetizare: Accesul credincioșilor la cărți și slujbe în limba maternă a crescut.
• Națiune și conștiință: BOR a contribuit indirect la formarea conștiinței naționale românești, sprijinind trecerea de la o identitate religioasă comună la una și lingvistică.
Unirea Principatelor Române (1859)
1. Sprijin moral și legitimare
• BOR era una dintre instituțiile cele mai respectate și influente în rândul poporului.
• Ierarhii locali, dar și clerul de mir, au susținut ideea unirii Moldovei și Țării Românești, fiindcă o vedeau ca pe o consolidare a unității de neam și credință.
2. Unificarea bisericească sub Cuza
• În 1864, Alexandru Ioan Cuza a înfăptuit Legea secularizării averilor mănăstirești.
• Tot atunci a creat Biserica Ortodoxă Română autocefală, prin unirea Mitropoliilor de la Iași și București într-o singură structură bisericească.
• Această unificare religioasă a fost paralelă și complementară unirii politice, oferind coeziune socială și simbolică.
3. Educație și cultură
• Sub Cuza, BOR a sprijinit introducerea limbii române în educație și în școli, consolidând identitatea comună.
Marea Unire din 1918
1. Factor de coeziune spirituală
• BOR a fost singura instituție comună în toate provinciile românești (Transilvania, Basarabia, Bucovina, Regatul României).
• Chiar și în provinciile aflate sub stăpâniri străine (austro-ungară, rusă), Biserica a păstrat limba română, tradițiile și conștiința națională.
2. Clerici implicați direct în Unire
• Mulți preoți și ierarhi au participat la mișcările unioniste, au rostit predici, au mobilizat comunități.
• Exemple:
• În Basarabia, Mitropolitul Gurie Grosu a sprijinit unirea cu România.
• În Transilvania, episcopi și preoți ortodocși au fost delegați la Marea Adunare de la Alba Iulia (1 decembrie 1918).
3. Consacrarea BOR ca Patriarhie
• După Marea Unire, BOR a devenit Patriarhie (1925), recunoscând astfel și instituțional faptul că ea era expresia unității spirituale a tuturor românilor.
În Țările Române, robia romilor a existat din Evul Mediu până în secolul al XIX-lea. Există mărturii că robii mănăstirești erau tratați mult mai blând decât cei boierești, fiindcă mănăstirile le permiteau să-și păstreze familiile, să aibă grădini proprii sau să practice meserii.
• ei primeau o parte din munca lor sub formă de plată în natură sau foloseau pământul în arendă.