După conferința cu cei 150 de directori de școli (despre care vorbeam în postarea trecută) am reușit să analizez chestionarele de feedback, completate de 128 din cei 150 de participanți (care, reamintesc, cei mai mulți provin din școli care nu au fost vizitate, până acum, de ARACIP). În cele de mai jos mă voi referi cu precădere la răspunsurile date la întrebările deschise din acest chestionar.

Primii itemi se referă la schimbările (la nivel de sistem de învățământ și la nivelul unității de proveniență), pe care participanții le consideră necesare. Răspunsurile primite confirmă importanța pe care o acordăm (și o vom acorda în continuare) dezvoltării culturii calității: două treimi dintre participanți consideră ”mentalitățile” drept principalul obstacol în calea îmbunătățirii calității educației și afirmă necesitatea unei schimbări a modului în care actorii principali (mai ales cadrele didactice și părinții) înțeleg acest concept, accentuând noile dimensiuni propuse (bunăstarea elevului, rezultatele învățării, progresul și ”valoarea adăugată”).

A doua temă în ordinea ”popularității” (prezentă la circa o treime dintre răspunsuri) a constituit-o necesitatea schimbării procedurilor de lucru (mai ales la nivel de clasă, de proces educațional), prin simplificare și debirocratizare. Prin aceste opinii, a fost confirmată o altă direcție asumată prin noile standarde și instrumente – anume reducerea ponderii documentelor în procesul de ”dovedire” a calității, în favoarea observației directe și a interviurilor / chestionarelor aplicate actorilor (cadre didactice, elevi, părinți).

Cu scoruri aproape identice (circa un sfert dintre respondenți, pentru fiecare), au fost menționate alte trei categorii de probleme:

• Asigurarea resurselor – în primul rând cele financiare (mai ales necesitatea unei salarizări decente, dar așezată în contextul mai general al finanțării deficitare a învățământului și al descentralizării), administrarea resursei umane (încadrare, normare etc.) și asigurarea condițiile materiale (dotare, obținerea autorizațiilor de funcționare – sanitară și PSI).
• Îmbunătățirea capacității administrative la nivel de sistem – cadru legislativ și politici publice coerente și predictibile, reforma instituțională (MEN și ISJ) etc.
• Îmbunătățirea comunicării – interne și externe – și a mobilizării tuturor părților interesate în realizarea scopului comun – educația.

Foarte interesant ni s-a părut locul, în ierarhia problemelor de rezolvat, alocat problemelor ce țin de curriculum și de sistemul de evaluare a elevilor (cu un total de doar 6 răspunsuri).

Din cele de mai sus, putem extrage niște concluzii privind percepția nevoii de reformă: 

• Necesitatea unei reforme a educației înțeleasă ca schimbare culturală (v. și cele 5 postări de pe blog cu acest titlu, din luna aprilie) a început să fie percepută și în școli, ca fiind mai importantă decât îmbunătățirea bazei materiale.
• Este resimțită nevoia reorientării și refocalizării activității școlii către ceea ce se întâmplă în clasă – cu trei direcții majore de acțiune: centrarea pe învățare și evaluare; simplificare procedurală; îmbunătățirea comunicării cu toate părțile interesate, în vederea obținerii rezultatelor scontate. 
• Este afirmată nevoia de susținere a schimbărilor viitoare (la nivel mentalitar și procedural) prin resurse corespunzătoare și reconstrucție instituțională.

A doua categorie de întrebări deschise s-a referit la relevanța aspectelor abordate în cadrul Conferinței pentru nevoile identificate. Aproape toți participanții care au răspuns la chestionar au apreciat pozitiv discuțiile despre evaluarea externă, concretețea abordării (inclusiv ilustrarea cu situații și cazuri concrete) și, mai ales, faptul că s-au lămurit obiectivele și multe aspecte procedurale ale evaluării externe, precum și așteptările ARACIP. În plus, mulți participanți au afirmat că au înțeles mai bine rolul ARACIP în cadrul sistemului de învățământ (ceea ce confirmă o constatare mai veche: în școli circulă niște ”legende urbane” privind ARACIP, care ne creează nu numai o imagine distorsionată, de Baubau, dar generează și frica – nejustificată, în opinia noastră – de evaluarea externă. 

În afara acestor aspecte legate strict de evaluarea externă periodică (care reflectă, reamintim, interesul imediat al participanților), au mai fost menționate, ca teme relevante:

• Adecvarea evaluării externe la realitățile concrete din fiecare unitate școlară.
• Conceptul de valoare adăugată, factorii de risc și indicele de eficiență.
• Corelația dintre proiectul de dezvoltare instituțională, planul operațional și îmbunătățirea calității.
• Necesitatea sprijinirii activității CEAC de către directorul școlii.

Al treilea set de întrebări deschise din chestionarul de feedback s-a referit la propunerile și sugestiile participanților pentru îmbunătățirea activității ARACIP. De aici, am reținut nevoia (aproape unanim resimțită), de formare în domeniul asigurării, evaluării și îmbunătățirii calității – pentru membrii CEAC și ai consiliilor de administrație, pentru directorii de școli, pentru toate cadrele didactice. De asemenea, ni s-a solicitat să repetăm acest tip de eveniment (informare + sesiune de întrebări și răsunsuri) la nivel național, județean și chiar la nivel de școală. 

O propunere (pe care ne-am însușit-o și care va fi pusă în practică într-un viitor apropiat) a fost crearea unui forum online. Deocamdată, vom crea un grup de discuții pentru școlile care vor fi evaluate. Acest forum va fi, desigur, deschis și altor școli, mai ales celor din mediul rural, care nu beneficiază, întotdeauna, de informație ”la prima mână”.

O altă propunere, care ni s-a părut utilă, a fost invitarea, la astfel de evenimente, a reprezentanților autorităților publice locale, în vederea clarificării rolurilor și responsabilităților specifice în cadrul procesului de asigurare și îmbunătățire a calității.

În sfârșit, dorim să mulțumim participanților pentru aprecirile pozitive (adesea, superlative) privind echipa ARACIP și organizarea acesui eveniment și sperăm că vom fi, și în viitor (așa cum a afirmat unul dintre participați) ”utili în ceea ce facem pentru salvarea învățământului românesc”.