Pentru o corectă informare, semnalez, aici, câteva minciunele și gogoșele din comunicatul de presă și din declarațiile televizate ale Ministrului Educației – privind elemente de ”noutate”, inclusiv ”democrația originală” – marca Ministerul Educației, din noua hotărâre de guvern privind organizarea și funcționarea ARACIP.

1. ARACIP a reușit să evalueze periodic mult mai mult de ¼ din scoli (așa cum a minciunit dl. Ministru) – respectiv aproape 4500 de școli. Adică este ca în bancurile cu Radio Erevan: ¼ din școli sunt cele rămase neevaluate, nu cele evaluate. Și ca să vedem de ce au rămas neevaluate, să citim din ”SINTEZA Raportului de audit al performanței privind finanțarea învățământului preuniversitar, în perioada 2014-2016” (Raport publicat în 2018), respectiv una dintre recomandările Curții de Conturi: ”Conducerea MEN va întreprinde demersuri pentru analizarea și dispunerea unor măsuri referitoare la: g1). completarea legislației în vigoare cu prevederi privind obligativitatea unităților de învățământ particular de a solicita evaluarea externă de către ARACIP, iar în cazul neîndeplinirii acestei obligații, ridicarea acreditării pentru unitățile de învățământ preuniversitar care nu au solicitat la ARACIP derularea procedurilor de evaluare externă periodică în termenul legal, riscul fiind acela ca aceste unități de învățământ să nu respecte standardele minime de funcționare și de calitate, prin care se asigură obținerea unor rezultate corespunzătoare ale procesului de învățământ”.

Aceasta în contextul în care, legal, ARACIP nu poate impune unităților de învățământ să ceară evaluare periodică – dar Ministrul poate, dar nu a vrut.

2. Dl Ministru nu știe care sunt atribuțiile ARACIP conform legii: realizează evaluarea externă a calității, inclusiv  autorizarea / acreditarea furnizorilor de educație, și face recomandări, neavând autoritate directă asupra unităților de învățământ. Ca urmare măsurile de îmbunătățire sunt în sarcina Ministerului și Inspectoratelor școlare, care trebuie să pună în aplicare recomandările ARACIP. Iată ce spune în acest sens Raportul OECD privind evaluarea și examinarea în domeniul educației din România: ”nu există date concrete din care să reiasă că rezultatele evaluării unităților de învățământ stau la baza politicilor educaționale sau a deciziilor ministerului legate de finanțarea și susținerea unităților școlare. ARACIP verifică rezultatele propriei evaluări a unităților de învățământ și ale autoevaluării școlilor pentru a recomanda politici și practice la nivel național, regional și școlar, dar acestea nu par a avea vreun impact asupra procesului de elaborare a politicilor sau de luare a deciziilor”.

OUG 75/2005 art. 26 spune clar: (1) Ministerul Educației și Cercetării, prin structurile sale, este responsabil de controlul și implementarea măsurilor de asigurare și îmbunătățire a calității recomandate de ARACIP. (2) Controlul calității în învățământul preuniversitar se exercită prin inspectoratele școlare și direcțiile de resort din Ministerul Educației și Cercetării, pe baza unor metodologii specifice, aprobate prin ordin al ministrului educației și cercetării”. Ca fapt divers, acele metodologii de control al calității nu au fost niciodată elaborate de Minister.

Deci când se spune că ” ARACIP nu și-a făcut treaba și de-aia nu avem calitate”, se va citi ”Ministerul și inspectoratele nu și-au făcut treaba, de-aia suntem unde suntem”. Adică, atunci când Ministrul (generic – aproape toți din cei 20 din ultimii 15 ani) întreabă ”Cine e de vină pentru calitatea slabă a educației?” – să se uite în oglindă.

3. Președintele ARACIP este ales ”democratic” (??) de Consiliul ARACIP – dar contractul îl încheie cu Ministrul Educației. Haideți să vedem, dacă tot ne-am inspirat din experiența altora: cu cine încheie contractul președintele ARACIS? Dar Inspectorul Șef al OFSTED?

Din cei 15 membri ai Consiliului, 5 sunt în pixul lui Boss iar doi în pixurile altor Miniștri – deci 7/15 voturi politice. Puțin mai trebuie pentru ca politrucii să aibă control absolut. Cum anume?

• Nu se precizează cum sunt numiți în Consiliu cei 6 experți din aparatul propriu – deci, numirea lor este în pixul președintelui – mai ales că nu există nicio prevedere cum că ”noul” ARACIP ar prelua personalul ”vechiului” ARACIP, așa cum a trebuit să facă, în 2005, ARACIP cu personalul CNEAIP (instituția precursoare a ARACIP), conform legii. Mai mult, Art. 19/4 spune că până la organizarea concursului posturile pot fi ocupat temporar, prin detașare (dispusă, desigur, la cererea Președintelui ARACIP). Ce împiedică Ministerul să detașeze 6 persoane, la cererea Președintelui care vrea să fie, și care să fie numite imediat membri ai Consiliului și să voteze cum vrea Boss?
• În plus, votul în Consiliu ar putea fi decis fie de reprezentantul școlilor private – care, de altfel poate fi chiar ”ales” președinte ARACIP – , sau de reprezentantul ARACIS (care oricum nu are nicio treabă aici, dar și el va putea fi ales Președinte ARACIP).

4. ”Separarea procesului de evaluare externă de la nivel operațional de cel de decizie” este o gogoriță, una chiar potențial periculoasă: decizia de autorizare /a acreditare va putea fi contrară concluziilor raportului de evaluare externă. Ca dovadă, acest lucru a început să se întâmple: avem, deja, o grădiniță acreditată prin ordin de ministru, cu tot avizul negativ al Consiliului ARACIP. În context, credeți că va mai îndrăzni cineva sa dea un verdict negativ unei scoli membre a Asociației Școlilor Particulare, chiar când sunt abateri semnificative de la cerințe?

5. În primii 2-3 ani de activitate ai ARACIP erau deja circa 700 de unități private, acum sunt ceva mai mult de 1000. Deci, sectorul privat era semnificativ chiar de la înființarea ARACIP. Toate cele peste 1000 de unități private care funcționează acum au fost autorizate / acreditate de către ARACIP. Menționez că rata de respingere a fost puțin peste 5% la autorizare și de aproape 8% la acreditare. Aproape toate propunerile de neacordare au fost la grădinițe improvizate și la școli postliceale sanitare.

6. Observatori și comisia consultativă erau și înainte – cine dorea, pe baza unul acord de parteneriat, putea participa la vizitele de evaluare externă și putea elabora un raport alternativ.

7. Caracterul colegial al evaluării exista și înainte: toți evaluatorii sunt cadre didactice, aceasta fiind o condiție legală privind recrutarea și selecția evaluatorilor externi. În privința comportamentului evaluatorilor în școli, ar fi bine ca dl. Ministru să întrebe și pe altcineva în afara reprezentanților Asociației Școlilor Particulare.

8. Activitatea ARACIP este blocată? Haideți să vedem cine a luat deciziile în urma cărora activitatea s-a blocat. Tata mare?

Deci, mai speră cineva că decizia de autorizare sau acreditare mai poate fi independentă și decisă de profesioniști? Mai are cineva vreo îndoială cine va fi viitorul președinte al ARACIP și cât de independent va fi? Chiar deschid pariurile, să vedem cine ghicește numele viitorului Președinte al ARACIP. Oricum ar trebui să știm în 10 zile de la publicarea hotărârii de guvern.