Un măr al discordiei: testarea standardizată

Written by serbaniosifescu

15/02/2022

Subiectul ”testarea standardizată” generează multă emoție și discuții nesfârșite: avem o tabără pro, avem alta contra, cu ”fundamentaliști” de ambele părți – dar cu puțină lume la mijloc. Ambele părți aduc argumente solide în favoarea propriei poziții – deci, ambele au dreptate…

Dacă mergem mai în adâncimea subiectului, spre filosofia educației (nu vă speriați – nu ajungem acolo, doar mergem spre…), de când există o gândire sistematică despre educație, a existat o luptă permanentă (dar și un compromis perpetuu) între cele două mari funcții ale educației – socializare (dezvoltare ca membru al societății) și individualizare (dezvoltare ca persoană, unică și irepetabilă).

Extremiștii din ambele tabere au împins doctrinele educaționale spre… extreme, desigur: educația se face doar ca socializare, în interesul societății (în educația comunistă sau fascistă, uniformizantă și creatoare de om nou, multilateral dezvoltat…) sau doar ca individualizare (la libertarieni și la anarhiști). În plus, au fost și oscilații în diferite epoci istorice: uniformizarea educației pentru satisfacerea nevoilor sociale a apărut în perioada revoluției industriale, a fost pe val cam un secol și jumătate, apoi pendulul a început, din nou, să se miște în cealaltă direcție, dar sunt semne că a ajuns la capătul cursei – și distracția continuă.

Dar, întotdeauna, educația școlară a fost (și va fi) un compromis între socializare și individualizare și, ca să revenim la temă: în evaluare ar fi nevoie să standardizăm, la nivel de sistem, doar ce este necesar evaluării minimului de socializare considerat acceptabil – este vorba de aceste competențe cheie, fără de care nu poți supraviețui, ca om, în societate; restul – standardizăm mai puțin sau deloc. Deci, dacă vrem să împăcăm ”capra” socializării cu ”varza” individualizării, este nevoie de stabilirea punctului de echilibru, prin:

  • Definirea foarte clară a competențelor evaluate standardizat și a modalităților de evaluare, care să asigure caracterul obiectiv, relevant, dar și egalitatea de șanse a tuturor absolvenților la integrarea socială și profesională.
  • Definirea ”gradelor de libertate” în privința evaluării, la nivel de școală și profesor, sub forma unor recomandări de evaluare și a unor exemple de bune practici, care să arate cum anume se pot evalua capacități și talente individuale. De exemplu, de vreo 10 ani îi aud pe finlandezi vorbind despre evaluarea creativității. Aceste ghiduri de evaluare ar trebui să arate și cum anume putem măsura eficacitatea practicilor noastre evaluative. De exemplu, corelarea rezultatelor evaluării la nivel de liceu de arte – sau profesor de arte -, cu rezultatele la admiterea în facultățile de profil, cu adoptarea unei cariere artistice și cu progresul în respectiva carieră.

Pentru toate celelalte ținte ale educației, care nu se evaluează standardizat la nivel național, avem mai multe soluții (subliniez: niciuna nu presupune renunțarea la evaluare). De exemplu:

  • O standardizare a evaluării la nivelul instituției de învățământ, pentru a se asigura transparența, relevanța și predictibilitatea sistemului de evaluare (mai ales pentru școlile profesionale / vocaționale), conform misiunii asumate instituțional.
  • O evaluare nestandardizată pentru acea parte diferențiată / personalizată din educație (din ce în ce mai importantă și mai necesară).
  • Diverse combinații de evaluare sumativă cu evaluare formativă – apropo de discuția cu stresarea bieților copii cu mai multe note, dacă trecem de la semestre la trimestre.

Ca opinie personală (strict personală): nici nu ar trebui să ne gândim cum e mai bine – cu trimestre sau cu semestre -, ci să ne concentrăm pe evaluare (nu pe notare): anume, dacă elevul progresează sau nu. Pentru asta avem evaluare formativă (curentă) și sumativă – pentru învățare. Cea formativă este permanentă și indică nivelul de rezultat, dar și progresul. Iar cea sumativă (concentrată, mai mult, pe nivelul de rezultat) poate fi diferită de la o disciplină la alta. La matematică, de exemplu, putem avea câte o evaluare sumativă / lună, la sport doar una la sfârșitul anului. La istorie la sfârșitul unui capitol mare – când consideră profesorul. Deci, evaluarea finală, anuală, la matematică ar putea fi compusă din 9 evaluări sumative parțiale, la istorie din 2 sau 3, iar la Educație fizică evaluarea anuală ar putea fi suma tuturor evaluărilor formative din anul respectiv (fără evaluări sumative parțiale). Dar o astfel de flexibilitate este de neconceput la noi.

Am făcut această introducere ceva mai lungă la o postare (v. linkul mai jos), care se referă la o tentativă de renunțare la testările standardizate la intrarea în facultate, pentru a explica de ce postez articole pro testare standardizată, dar și articole contra – care arată limitele acestui tip de evaluare.

Ca de obicei, noi suntem cu cel puțin un pas în urmă: abia acum încercăm să introducem testări standardizate (opoziția fiind feroce – vezi luările de poziție împotriva testărilor naționale de la clasele a II-a, a IV-a și a VI-a) – dar cu tendința săririi calului: chiar este nevoie de testare standardizată la disciplinele artistice (la muzică, de exemplu)?

Chiar vrem să ”educăm” (adică să dictăm) gustul artistic și consumul de artă – elevul să iubească anumite feluri de muzică, arte plastice sau literatură și să le urască pe celelalte? Așa au încercat și comuniștii cu proletcultismul versus arta burgheză (decadentă), dar și naziștii cu ”arta ariană” versus ”arta (tot decadentă) iudeo-masonică”. Sau vrem să ne limităm la ce este testabil – adică la ceea ce ”știe” elevul – curente muzicale, stiluri, compozitori și instrumente -, plus ceea ce poate cânta pe dinafară (din ce-i impune profesorul)? Asta înseamnă educație artistică?

https://edsource.org/2022/csu-panel-recommends-eliminating-the-use-of-sat-and-act-exams-for-admission/666510

Articole Similare

Când afară e vopsit gardul…

Noile politici de (anti)reformă în educație, promovate de Ministerul (Non)Educației denotă, la o examinare ceva mai...

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.