Ministerul vrea să ne ține mintea ocupată, cu orice preț, lansând periodic petarde ( = chestii care doar sperie și fac zgomot și fum, dar fără efecte reale), pentru a ne abate atenția de la chestiile importante și, ca bonus, pentru a crește neîncrederea și vrajba între actorii esențial din sistemul de învățământ – profesori, părinți, elevi, administrație publică. În plus, petardele respective sunt aruncate în serii, pentru că, de regulă, dl. Ministru Răzgândeanu se… răzgândește des și mult.

Doar două exemple:

  • Cuantumul și criteriile pentru acordarea burselor – pentru a ne abate atenția de la necesitatea, tot mai presantă, de a îmbunătăți sistemul de evaluare a rezultatelor învățării și de la cea mai mare problemă a sistemului de învățământ, cea a echității, prin centrarea discuțiilor pe bursele de merit și de excelență. Ce relevanță are pragul de 8,50, 9,50 sau 9.80, dacă sistemul de evaluare și de notare este varză? Și nu se vorbește o iotă despre presiunile la care sunt supuși profesorii pentru note mari (trebuie să ”ajutăm” copiii, nu-i așa?) și de corupția asociată (bani contra note) – inclusiv problema plagiatului – învățat în școală încă din gimnaziu…
  • La fiecare câteva luni, apar noi reguli pentru intrarea școlilor în diverse scenarii. Și, ca să facă viața și mai grea profesorilor, directorilor și părinților, schimbările se fac prin Ordin de ministru, care modifică alt Ordin de ministru, care, la rândului lui a fost modificat prin alt Ordin de ministru, ceea ce face dificilă urmărirea schimbărilor. Și asta pentru că ar fi mult prea mare efortul să publice (măcar pe site-ul Ministerului), forma consolidată a Ordinului, modificat de alt Ordin etc.

În plus, chestiile cu adevărat importante – inechitățile din sistem, salariile demotivante ale profesorilor, marile ale evaluării rezultatelor învățării, zecile de școli care se închid din cauza costurilor mari cu utilitățile, amânări peste amânări la curriculumul de liceu, finanțarea sub orice critică etc. – sunt ocolite sau sunt ”constatate” (un fel de ”hai că le știu și eu, dar csf – ncsf”). Doar le constată, uneori cu mirare, deși trebuia să le știe foarte bine, întrucât a fost la butoanele sistemului (în Parlament și Guvern) de aproape 10 ani.