Deși beneficiile educației sunt certe (cercetări fără număr arată că fiecare an în plus de școală aduce beneficii individuale și sociale, cu o rată de return on investment net pozitivă), există „experți” care spun că prea multă școală strică și că ar trebui să ne oprim cu educația obligatorie după 8 sau 10 clase (inclusiv cu expresii de tipul „de ce să ducem tot șeptelul în universitate?”) și că elevii „slabi” ar trebui duși spre școli profesionale.
Acei „experți” fie nu știu ce spun cercetările, fie nu le pasă (vezi definiția sociopatului din postarea fixată pe pagina de FB):
– Studiile internaționale (OECD-PIAAC, de exemplu) arată că o educație generală, care dezvoltă competențele cheie, aduce mai multe beneficii (individuale și sociale) pe termen lung decât o specializare profesională timpurie.
– În era dezinformării, avem nevoie de gândire critică, bazată, la rândul ei, pe o cunoaștere de bază solidă în cât mai multe domenii. Cercetările arată că, pentru a putea distinge adevărul de minciună, trebuie să știi câte ceva despre domeniile respective. NU există o educare a gândirii critice, în general, ci pentru fiecare domeniu studiat: fizică, chimie, biologie, istorie, sociologie, psihologie, economie, arte etc. Deci, o disciplină separată de „gândire critică” este inutilă, aparatul critic trebuind a fi construit în același timp cu cunoașterea aferentă fiecărei discipline. Ca un exemplu, cred că toți știm medici, profesori, avocați, economiști și alte persoane cu studii superioare, victime și chiar propagatori de fake news în alte domenii (insuficient stăpânite – apropo și de efectele specializării înguste) decât cele în care profesează.
– În plus, cum poți recunoaște halucinațiile IA dacă nu ai cea mai mică idee despre domeniu?
– În toate domeniile profesionale și în toate specializările universitare, dincolo de un corp definit de concepte fundamentale (care, și ele, sunt tot mai des supuse criticii), ritmul schimbărilor tehnologice și, respectiv, al acumulării de informație devine exponențial. De exemplu, apar anual tehnologii noi de construcție, industriale, privind energia și în medicină (de exemplu) și apar cantități enorme de date noi de cercetare din biologie, chimie, fizică, sociologie, economie, care toate fac necesare învățarea permanentă, reînvățarea și chiar dezvățarea.
De aceea, în toate domeniile este nevoie de adaptabilitate, flexibilitate în gândire și, foarte important, de capacitate („know-how”) de învățare – toate fiind dobândite, preponderent, prin educația generală și nu prin specializări înguste. Ca urmare, mai ales acum, când „școala vieții” te învăță mai ales prostii, avem cu atât mai mult nevoie de o educație generală prelungită, cu accent pe competențele cheie, dezvoltate la un nivel cât mai înalt.
În sfârșit, această concepție, concordantă cu divinizarea notei și a așa-ziselor „elite” create prin note umflate și afirmate prin pile, arată că poți fi sociopat și dacă lucrezi în școală.