Ce tari suntem! Am depășit, cică, Ungaria și Portugalia la PIB/locuitor. Dar a comparat, cineva, serviciile publice din Ungaria și Portugalia cu cele din România? De exemplu, autostrăzile, sistemul sanitar, sistemul școlar? Creșterea PIB se vede, la ei, în nivelul de trai, în condițiile de viață și în serviciile publice, in timp ce la noi creșterea PIB se vede mai ales în buzunarele pluto/cleptocrației.
Desigur:
- Suntem în UE și în NATO, am intrat în rândul țărilor dezvoltate (dacă ne luăm după PIB) și trăim (mulți dintre noi) mai bine decât acum 20 de ani – dar cu decalaje interne foarte mari și mai mari decât acum 20 de ani.
- Sunt antreprenori care chiar aduc valoare pe piață și rămân cinstiți, în ciuda sistemului.
- Sunt servicii publice, instituții și funcționari care își fac treaba, în ciuda sistemului. Sunt medici care nu iau șpagă și spitale publice dotate.
- Sunt școli și profesori care, la fel, își văd de treabă, unii chiar inovează, sunt elevi care obțin rezultate bune, dar nu datorită, ci în ciuda școlii (sistemului).
Dar, se pare, toate s-au petrecut din întâmplare (eram în locul potrivit, la momentul potrivit), nu ca urmare a unui proiect de țară. Cum spunea P.P. Carp, acum un secol (desigur, în alt context): “România are atâta noroc, încât nu-i trebuie oameni de stat”.
A apărut o plutocrație transpartinică, antieuropeană și antidemocratică, amorală (fără Dumnezeu și fără ideologie), care a acaparat toate resursele țării, care migrează de la un partid la altul sau chiar înființează noi partide – doar-doar or mai păcăli alegătorii, încă un mandat, și încă unul, și tot așa… Actualii, marea coaliție de la putere, aceleași ”triste figuri”, purtate sistematic pe la televiziuni, care pot avea ce vor și face ce vor, bucurându-se de impunitate și fiind incorigibili. Alternativa (”opoziția”) este la fel de rea și nu sunt perspective să apară alți politicieni, mai buni, în următorul deceniu. Pentru edificare, vezi Starea Impostorilor (https://www.youtube.com/playlist?list=PLijRTkb8WlBLNle-qbrctHrOJ7xk0-tlM, tot ce publică Valeriu Nicolae – în Libertatea, postări pe FB etc. – și https://www.facebook.com/hartapoliticiiromanesti).
Ca urmare, sistemul politic, structura și funcționarea instituțiilor statului sunt FUBAR și situația se va înrăutăți. Deja pluto/cleptocrația este înșurubată la putere și la robinetul banilor publici și chiar nu mai contează pe cine votăm: listele de candidați sunt făcute la centru și oameni noi, ”mai buni”, nu au cum să apară, pentru că promovarea pe liste și la conducerea instituțiilor publice se face pe baza altor criterii. Nu vom mai alege ”răul cel mai mic”, pentru că avem de ales între răul cel mai mare și răul foarte mare. Doar apartenența la UE (cât va mai fi) mai este o (firavă) garanție că nu ne vom întoarce la dictatură, chiar dacă mă aștept ca, până la sfârșitul deceniului, să avem un regim iliberal de tip Victor Orban și la o justiție aflată total sub control politic. Oricum, în lipsa educației și a tradiției democratice, fără un leadership moral autentic, alegătorii vor înghiții toate găluștile electorale, oricât de gogonate ar fi, numai o pomană, cât de mică, să mai pice.
În schimb, suntem cei mai mulțumiți cu viața noastră. Dar, să ne imaginăm unde am fi fost dacă am fi avut niște politicieni cât de cât onești.