Școala de pe vapor

Written by serbaniosifescu

15/01/2019

Pentru că diversitatea este una dintre valorile pe care le promovez, mi-am făcut un obicei să văd, de câte ori am ocazia, școli din țară și din alte sisteme – și, când aflu ceva interesant, să scriu și pe blog – fiindcă scripta manent… Am mai făcut așa ceva, în două rânduri – prima dată relatând despre o școală din Malta (https://deceeducatia.blogspot.com/2017/10/mirarea-zilei-28-octombrie-o-scoala-ca.html), a doua oară despre o grădiniță din Danemarca (https://deceeducatia.blogspot.com/2017/12/mirarea-zilei-10-decembrie-scoala.html). 
Azi, despre o școală din Austria, mai precis din Viena, vizitată cu ocazia unei reuniuni sub egida Președinției Austriece a Consiliului UE. Precizez acest lucru pentru că Ministerul Educației din Austria a considerat că se poate lăuda cu această școală, inclusiv în privința cooperării internaționale (prin programul Erasmus+). 
Școala poartă numele ”Bertha von Suttner” (site-ul școlii: http://www.schulschiff.at/) – și vă las plăcerea să aflați (dacă nu știți) cine a fost această distinsă doamnă. Numele școlii este important pentru că este (sau ar trebui să fie) relevant pentru cultura școlii și explică o parte din ceea ce relatez mai jos. În paranteză fie spus, cred că, la noi, numele școlii (dat de o personalitate) nu este întotdeauna legat de tipul școlii și de cultura școlii (măcar de valorile fundamentale).

Nevoia unei noi școli a apărut la începutul anilor ’90 și, întrucât nu erau terenuri disponibile, autoritățile locale au decis să fie folosite, în acest scop, două nave fluviale de pasageri, ”revăzute și adăugite” (cu un ponton atașat, ca sală de sport), decizia având ca scop și salvarea de la faliment a firmei constructoare (lucru care nu s-a întâmplat – școala fiind ultima comandă a respectivei firme). Acum, școala are circa 900 de elevi (cu vârsta între 11 și 19 ani), la care predau 89 de profesori (la care se adaugă 8 angajați personal auxiliar). 
De ce am considerat această școală interesantă: 
  • Este o școală care servește o comunitate multietnică: în școală elevii vorbesc, acum, 33 de limbi materne (inclusiv româna). 
  • Cele două vase, ancorate pe malul Dunării, oferă spații suficiente – sunt mai mari decât par: fiecare vas are trei punți (etaje) și are dimensiunea unei școli obișnuite, urbane, de la noi. 
  • Sălile de clasă sunt cam cât la noi de mari (desigur, în construcțiile standard, nu în cele improvizate), poate chiar mai mari, dar nu dotate nemaipomenit (am văzut școli din România mult mai bine dotate). Însă, din nicio sală de clasă nu lipsește videoproiectorul.
  • Spațiile sunt generoase, inclusiv coridoarele. Există spații pentru odihnă și lectură, bufet etc. O curățenie impecabilă peste tot (inclusiv la toalete).

  • Sala de sport, de pe ponton, este mai mare decât am văzut în majoritatea școlilor (de la noi sau de aiurea). Se pune mult accent pe mișcare, inclusiv în aer liber – existând multe activități în afara școlii (inclusiv posibilitatea ca elevii să iasă din școală pentru a se recrea sau pentru activități extracurriculare).

  • Cele două vase sunt legate între ele și cu pontonul (sală de sport) și ancorate permanent și solid (pentru ca vânturile, valurile să nu miște școala…).
  • Însă, dincolo de orice aspect legat de infrastructură, cel mai mult mi-a plăcut atmosfera din școală. Elevii sunt degajați, comunicativi, zâmbitori dar, în același timp, asertivi. 
  • 50% dintre elevi au altă limbă maternă decât germana. Un număr aproape la fel de mare de elevi (25%-40% – acesta din urmă fiind procentul actual) sunt bilingvi: deci, acești copii au părinți care au limbi materne diferite, deci și ei vorbesc cu părinții în două limbi, cea de-a doua limbă fiind (sau nu) limba germană. Un caz: tatăl austriac, mama filipineză, părinții vorbind între ei în engleză. Copilul a învățat, ca limbi ”materne”, engleza și germana și încearcă, acum, să învețe și un dialect filipinez (limba maternă a mamei). 
  • Multilingvismul și multiculturalismul sunt considerate ca puncte tari ale școlii. De exemplu, școala organizează concursuri bilingve de ”public speaking”(http://www.sagsmulti.at/) – elevii trebuind să pregătească un discurs, pe o temă dată, în două limbi (germană + limba maternă sau altă limbă învățată la școală). De altfel, școala a fost prezentată, foarte frumos și convingător, de două eleve câștigătoare ale acestui concurs (una cu ascendență africană, cealaltă cu ascendență asiatică), care ne-au vorbit, foarte persuasiv, într-o engleză impecabilă. 
  • În acest context, pasul următor, firesc, a fost accentul pus pe dezvoltarea socială și emoțională a copiilor / tinerilor în acest context multicultural și multilingvistic. Ca urmare, un program de succes este numit KoKoKo (de la cuvintele germane corespunzătoare cooperării, comunicării și rezolvării conflictelor). 
  • Sunt oferite copiilor multe alte programe de dezvoltare personală. De exemplu, se pune accent și pe educația artistică (în legătură cu cea socială și emoțională). Iată și câteva imagini din ”colțul artistic”.

Concluziile mele: poți face educație de calitate cu elevi provenind din culturi diferite și cu aptitudini diferite – dacă este voință în acest sens; se pot găsi soluții viabile și durabile la problemele migrației, ale globalizării și ale amestecului de culturi – dacă există voință în acest sens; valorile ”zise pe gură” pot fi realmente internalizate și transformate în acțiune consistentă – dacă există voință în acest sens.

Articole Similare

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.