Introducere

Continuăm cu analiza a două capitole din  manifestului ”O voce pentru educație”, cel care se ocupă de Evaluarea rezultatelor învățării și cel care vorbește de Alfabetizarea funcțională. Pentru că nu prea am avut ce comenta (v. mai jos), azi 2 în 1. Constatări generale:

• Se pare că autorii au obosit sau sunt în pană de idei. Începând cu capitolul despre Curriculum, temele sunt expediate rapid, la nivel de intenție sau opinie și, cu câteva excepții, nu au documentare sau fundamentare minimală.
• Se insistă pe ce se întâmplă după clasa a VIII-a, deși toată lumea bună, inclusiv OECD (în Raportul despre evaluarea în România) spune că un examen cu miză mare nu are ce căuta atât de devreme. Mai mult, se propune examen de intrare la liceele de fițe, cu consecințe evidente în planul segregării școlare.

Capitolul 5. Evaluarea rezultatelor învățării

1. Clarificarea scopurilor evaluărilor…

Corect, ca intenții, foarte generale de altfel, și care nu aduc nimic nou (cu excepția de mai jos). Doar se cere aplicarea legii actuale, inclusiv a unor articole prorogate sau modificate (de exemplu, privind Bacalaureatul): trebuie să știm de ce și pentru ce evaluăm. Numai după aceea stabilim ce evaluăm, când, unde și cum.

Pe de altă parte, se vine, din nou, cu ideea examenelor de admitere la liceele de fițe. Deci, creștem segregarea școlilor pe bază de rezultatele învățării în loc să o diminuăm? Mai introducem un examen cu miză mare (care poate schimba viața unui copil), alături de examenul cu miză mare existent (EN-VIII), pe care toată lumea bună (inclusiv OECD) zice să-l eliminăm?

Contrapropunere: întrucât avem învățământ obligatoriu de 13 ani, toate liceele devin școli de circumscripție, cu profiluri, pre-specializări și pre-calificări de la clasa a XI-a, în funcție de cererile elevilor și ale părinților.

2. Stabilirea unor standarde de evaluare care să orienteze activitatea de evaluare…

Alte bla-bla-uri generale, chestii care se pot face și acum, fără să fie nevoie de România Educată sau o nouă lege – mai ales că s-au mai făcut și în trecut.

Mă și amuz: să vedem cum sunt descrise ”nivelurile de competență pentru fiecare treaptă de notare, precum și la nivelul profilului absolventului pentru fiecare clasă și nivel din ciclurile educaționale” în sistemul nostru de notare, cu 10 trepte. Vreau să văd și eu cum se face diferențierea, prin standarde, la muzică sau la educație fizică (dar și la matematică, istorie etc.), între nota 2 și nota 3, sau între nota 7 și nota 8. Vă dați seama cât de stufoase și greu de utilizat devin aceste standarde? Nu cumva trebuie, în primul rând să reformăm fundamental sistemul de evaluare și cel de notare? De exemplu, să eliminăm notele până la liceu și, pentru învățământul secundar superior și cel postliceal, fie să reducem numărul de trepte (la 5 sau 4), fie să folosim evaluarea prin trepte procentuale (care se practică în foarte multe școli și universități).

3. Digitalizarea instrumentelor de evaluare, informare a părinților și transparență

Sună frumos – dar cam atât. Nimic concret.

4. Evaluare transversală, echitabilă și incluzivă

Idem.

 

Capitolul 6. Alfabetizare funcțională

1. Recunoașterea dreptului la alfabetizare funcțională…

OK – am susținut și eu includerea dezvoltării competențelor de literație în toate disciplinele de studiu – țip de aproape 10 ani. Se poate face și acum, foarte ușor, prin includerea acestei obligații în fișa postului fiecărui cadru didactic. În afara unor date foarte publice, ca fundament, nicio propunere concretă.

2. Evaluarea nivelului de alfabetizarea funcțională a elevilor din gimnaziu…

Itemii de literație există în evaluările de la clasa a II-a, a IV-a și a VI-a. Problema este că nimeni nu folosește rezultatele acestor evaluări.

Nu sunt de acord cu rărirea acestor evaluări, pe motiv că Centrul de Evaluare (cum s-o numi el) nu are capacitate să prelucreze datele și Ministerul să le folosească. Penibil! Dacă s-ar mișca mai cu talent, rezultatele pot apărea până la începutul anului școlar următor și pot fi folosite de profesori imediat.

Iar la nivel de sistem, împiedică cineva, acum, Centrul de Evaluare să facă, în fiecare an, recomandări de politici publice Ministerului pe baza sintetizării rezultatelor pe ultimul ciclu școlar? Împiedică, cineva, acum, Ministerul să implementeze propunerile prin ajustări curriculare sau alte măsuri? În afara de propria neputință, nimeni.

3. Introducerea de cursuri privind alfabetizarea funcțională a elevilor în programele de studiu din facultățile care pregătesc viitorii profesori

Iarăși, date foarte publice de la Hattie și OECD, ca fundament, dar fără vreo propunere concretă. Aceste teme pot fi introduse, și acum, în formarea viitorilor profesori, fără o nouă lege.

4. Introducerea unor poziții de profesor sau consilier de literație specializat în pregătirea lingvistică și pedagogică pentru elevii cu competențe de alfabetizare insuficientă

Este o propunere bună în esență: este nevoie de sprijin specializat pentru elevi, în acest sens. Profesori itineranți sau de sprijin, specializați în literație, pot fi de un real folos. Anticipez două probleme: cea financiară (repet: încape această propunere în finanțarea de 15% din bugetul consolidat?) și cea de resursă umană (avem extrem de puțini profesori cu pregătire de specialitate în literație). Ca urmare, vor trebui cel puțin 5 ani de formare intensă a profesorilor pentru a implementa, măcar în zonele nevralgice, această propunere.

5. Introducerea disciplinei „literații multiple” în curriculumul din planul-cadru

Dincolo de pleonasm (”în curriculum din planul cadru”: planul cadru este curriculum, o componentă a acestuia), iar discutăm în termeni de discipline? Chiar am uitat ce am scris mai sus, în capitolul despre curriculum? Cine predă această disciplină? Se face de la clasa pregătitoare? Dar la școala profesională? Și nu înțeleg propunerea: ”Reperele curriculare stabilite prin Cadrul de referință al curriculumului național (2020); Competențele cheie stabilite la nivel european”. Pare, cel mult, o bibliografie.