Guvernul României (nu discutăm culoarea, ci instituția) a ”dat” pensii, salarii, cadouri electorale primarilor, circ (spectacole) cât cuprinde și a făcut multe alte cheltuieli aiurea, doar-doar electoratul va fi mulțumit. Și tot Guvernul României le va lua, pentru a echilibra bugetul prin reduceri de cheltuieli și măriri de taxe și impozite. De la cine vor fi recuperați acești bani și cum anume sunt întrebările de acum.

Având în vedere virarea tuturor forțelor politice din Parlament spre dreapta conservatoare, cu un Președinte de centru-dreapta, prevăd că nu ne vom atinge de capital și de proprietate (că, nu-i așa, economia privată duduie!), ci vom impozita tot munca și consumul.

Cu o doctrină economică de inspirație Hayek-iană (ideologie promovată fanatic și de un USR declarat libertarian, care se cocoață pe victoria electorală a noului Președinte ca musca la arat…), pentru că, nu-i așa, proprietatea și capitalul sunt izvorul creșterii economice, nu munca (horribile dictu – huo, marxistule!), se întrevăd (sunt deja voci în acest sens) anumite măsuri de reducere a deficitului bugetar:

– Creșterea impozitului pe venit (se vehiculează, deja, un 14%) și, poate, și a contribuțiilor (CAS și CASS) – deci scăderea directă a veniturilor reale ale salariaților și pensionarilor.

– Creșterea TVA (sugerată cifra de +2%). În condițiile în care TVA este plătită de consumatorul final, creșterea afectează toți consumatorii (majoritatea salariați, pensionari etc., deci ne-întreprinzători). Nu sunt afectați producătorii, nenumărații intermediari, vânzătorii cu amănuntul și furnizorii finali de servicii, existând mecanismele de rambursare / recuperare de TVA.

– Nu am auzit de creșteri ale impozitului pe profit, pe dividende, pe proprietate – deci, veniturile marilor firme și ale beneficiarilor de dividende vor rămâne intacte. Micii întreprinzători vor fi afectați datorită inevitabilei scăderi a consumului.

– Se vehiculează, din nou, concedierea bugetarilor: când Simion a vorbit de cei 500.000 de paraziți din sectorul public, lumea a fost oripilată; când Consilierul onorific al Președintelui interimar al României pentru relația cu mediul de afaceri a spus că 1/3 dintre angajații publici ar trebui dați afară (că nu fac nimic), fiind susținut și de un fruntaș USR-ist – toate declarații din burtă, fără nicio analiză – totul e OK. Nu vi se pare un dublu standard, aici?

– De fondurile europene (PNRR și fondurile de coeziune) vor beneficia tot firmele private și instituțiile publice, salariații lor fiind afectați de măsurile menționate mai sus. Impactul asupra populației nefiind măsurat, nu știm dacă miliardele cheltuite vor îmbunătăți sau nu bunăstarea lor materială. De exemplu, cu cât a crescut angajarea și nivelul salariului, în urma sutelor de milioane de EUR cheltuite pentru formări, servicii de plasare etc.? Cu cât a crescut rata populației cu studii superioare (acestea garantând atât angajare cât și salarii mai mari) în urma sutelor de milioane de EUR cheltuite pentru formări, echipamente și consultanță?

Dacă se va întâmpla așa, ”neglijații” permanenți ai tuturor guvernărilor anterioare, alienații de la democrație (votanții extremiștilor), adică salariații și pensionarii cu venituri minime, agricultorii care subzistă cu greu, asistații sociali (inclusiv copiii și persoanele cu handicap) și alte categorii disprețuite (etichetate ”paraziți”, ”needucați”, ”puturoși”) care, oricum, au suportat costurile nemaivăzutei creșteri economice (inclusiv corupția endemică), dar fără a-i simții beneficiile, vor fi cei mai afectați de măsurile respective. Consecința: votanții extremei drepte (care, fiți liniștiți, nu dispare, ci se regrupează), acum cam jumătate din numărul total de votanți, vor crește ca număr, beneficiind și de ajutorul, dezinteresat desigur, al marelui ”prieten” de la răsărit.

Soluția este, cred eu, solidaritatea socială: indiferent de cine este vinovat de situația catastrofală în care ne aflăm, costurile redresării trebuie susținute de toți, deci măsurile de ajustare trebuie să vizeze nu numai munca, ci și capitalul și proprietatea, în mod echilibrat. Mai mult, instituțiile statului trebuie să funcționeze pentru toți, nediscriminatoriu. De exemplu, în timp ce eu a trebui să plătesc o diferență de 2 lei la impozit (nu e glumă), marii datornici sunt iertați. Ca să nu mai vorbim de evaziunea fiscală prin neplata TVA.

Să nu uităm nici că profitabilitatea firmelor este mai mare la noi decât în alte părți (v. sistemul bancar și cel energetic, de exemplu) și nici că firmele private nu funcționează, întotdeauna în mod eficient (efectul fiind încărcarea consumatorului final prin prețul produsului / serviciului).

Doar un exemplu: am contractul de gaze prin Engie (ca furnizor), dar gazul îl iau de la un distribuitor (Distrigaz Sud Rețele). Această firmă privată, în loc să treacă la contoare cu telecitire (cum se practică în toate țările vestice), plătește o armată de cititori de contoare. Ca urmare, sunt obligat fie să cheltuiesc o sumă însemnată (de care, poate, nu dispun) pentru a scoate contorul la stradă, să fie citit de angajați, fie sunt amenințat că îmi taie gazul dacă nu sunt acasă când vrea mușchiul lor să citească contorul.

La fel, există nenumărați intermediari (necesari?), pentru o mulțime de produse (agricole și industriale) și de servicii, care își iau partea lor de profit (și cresc prețul plătit de mine). De asemenea, am auzit multe relatări despre patroni abuzivi, despre proceduri interne aberante, despre munca precară din call centers și din curierat / vânzare online și multe alte ”povești de succes”. Deci, firmele private ar trebui, în primul rând, ca parte a acestei solidarități sociale, să privească și în propria ogradă și să-și eficientizeze activitatea – nu doar pentru a-și crește profitul, ci și pentru a scădea prețurile păstrând calitatea produselor și serviciilor.

Altfel, Gaia (Rusia, adică) ne mănâncă!