Subsemnatul Constantin Serban Iosifescu, domiciliat în …, email …, răspunzând invitației la dezbatere publică lansată pe data de 21.04.2022, vă supun atenției, în termenul legal, următoarea petiție, care conține o analiză și propuneri privind: proiectul de Hotărâre de Guvern pentru modificarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 994/2020 privind aprobarea standardelor de autorizare de funcționare provizorie și a standardelor de acreditare și de evaluare externă periodică în învățământul preuniversitar (în continuare ”noile standarde” – NS) și proiectul de Hotărâre de Guvern pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 993/2020 privind aprobarea Metodologiei de evaluare instituțională în vederea autorizării, acreditării și evaluării periodice a organizațiilor furnizoare de educație (în continuare ”noua metodologie” – NM).

Un motiv esențial al intervenției mele este că, prin declarații publice, lansați o serie de neadevăruri legate de activitatea anterioară a ARACIP și privind standardele și metodologia aprobate prin HG 994/2020 și HG 993/2020. De exemplu, este preluată necritic (dar comod, pentru justificarea propriei poziții, chiar dacă starea de fapt reală este cunoscută, din interior) ”mitologia urbană” a ”teancurilor de hârtii” cerute de evaluatori externi ai ARACIP, dar fără a aduce dovezi în susținerea celor afirmate. Aceasta cu atât mai mult cu cât, de aproape doi ani, evaluarea externă se realizează exact în condițiile pe care le prezentați ca noutăți absolute: din iunie 2020, toate documentele se încarcă pe platformă și sunt analizate de evaluatori înainte de vizita pe teren, iar aceasta vizită (realizată virtual) constă în observarea condițiilor și activităților de învățare, interviuri cu cadre didactice, părinți și elevi. Deci, unde este noutatea? Unde este teancul de hârtii cerut de ARACIP?

O altă afirmație neadevărată este cea privind orientarea pe rezultate a NS și cea privind transferarea către specialiști a evaluării condițiilor de sănătate și siguranță din unitățile de învățământ, în condițiile în care, așa cum voi proba mai jos, se revine la orientarea pe input, aferentă standardelor aprobate cu 15 ani în urmă, iar evaluarea condițiilor de siguranță se face de directorul unității – deci, tot de un nespecialist.

La nivel principial continuă procesul, început prin adoptarea HG 155/2022, de subordonare a ARACIP (și, implicit, a evaluării externe a calității) față de Ministerul Educației și față de interesele politice și financiare ale unor membri ai Consiliului ARACIP, contrazicând, totodată, litera și spiritul Legii Calității (OUG 75/2005), care separa decizia de evaluare de decizia de îmbunătățire la nivel național.

La nivel conceptual, întregul proces de evaluare externă era gândit cât mai aproape de evaluarea ”de terță parte”, independentă sau, măcar, autonomă atât față de decidenți (responsabili cu asigurarea și îmbunătățirea calității – ”prima parte”), cât și de beneficiarii serviciilor educaționale (”partea secundă”). Prin faptul că ARACIP face recomandări, care trebuie duse la îndeplinire în termen de 60 de zile (v. Art. 11¹ din NM), se șterge această separare. Mai mult, se șterg și diferențele între evaluarea externă și inspecția generală a școlii – ceea ce face inutilă una dintre cele două instituții implicate (ARACIP și ISJ/ISMB).

Chiar dacă OUG 75/2005 definește clar instituțiile responsabile cu îmbunătățirea la nivel de sistem (art. 26), NS și NM contribuie la deresponsabilizarea instituțiilor cu adevărat responsabile pentru îmbunătățirea calității (școală și inspectorat școlar), inducând ceea ce se numește ”gândirea prin procură”: măsurile de îmbunătățire vor fi văzute ca fiind impuse de către ARACIP, iar răspunderea pentru un eventual eșec va fi, și ea, externalizată (”ARACIP ne-a spus – nu e vina noastră că nu merge”).

Reamintim și faptul că abținerea evaluatorilor externi de la a face recomandări de îmbunătățire are o motivație pragmatică: oamenii din școli știu mult mai bine decât evaluatorii externi (care cunosc școala doar din documente și din cele câteva zile petrecut în școală) ce merge și ce nu merge, ce resurse există etc.

În privința standardelor, schimbările vizează, exclusiv, reformularea unor cerințe, fără a schimba numărul și obiectul cerințelor respective. Sunt reformulate 7 din cele 40 de cerințe (descriptori) aferente standardului de autorizare (17,5%), 49 din cele 109 cerințe aferente standardului de acreditare (45% – aici fiind cele mai multe schimbări) și 27 din cele 119 cerințe aferente standardului de referință (22,7%).

La metodologie, în afara schimbărilor necesare induse de noua structură organizațională a ARACIP (aprobată prin HG 155/2022), apar modificări legate de procesul de evaluare externă și privind cerințele adresate unităților de învățământ. Sunt modificate 9 articole din 25 (36% din numărul articolelor), sunt adăugate 3 noi articole, se modifică Anexa 2 și se abrogă Anexa 3.

Chiar dacă modificările par, la o primă vedere, minore, la o privire mai atentă ele schimbă fundamental modul în care este definită calitatea educației și în care se face evaluarea externă, prin diminuarea exigenței, relativizarea activității de evaluare externă și favorizarea învățământului particular – toate afectând interesele beneficiarilor de educație prin:

• Reducerea ariei de aplicare a standardelor, lăsând în afara evaluării factori importanți, care afectează participarea și, mai ales, starea de bine a copiilor și elevilor – cum ar fi sănătatea și siguranța în mediul școlar.
• Reducerea nivelul standardelor și al exigenței în evaluare, în aproape toate cerințele modificate – inclusiv prin diminuarea pragurilor sau chiar prin renunțarea totală la unele cuantificări.
• Centrarea pe input, în dauna rezultatelor, cu diminuarea substanțială a nivelului calității definit prin cerințe (descriptori) – contrazicând, astfel, declarațiile publice și revenindu-se la ”filosofia” standardelor din 2007-2008.
• Relativizarea standardelor, prin formulări interpretabile – deci ”subiectivizarea” calității asigurate și evaluate, lăsând mai mult loc bunului plac al evaluatorilor externi, al experților din aparatul propriu și al Consiliului în ”judecarea” nivelului de calitate.
• Deresponsabilizarea școlii în privința îmbunătățirii calității.
• Posibilitatea ca îndeplinirea standardelor să fie probată ”din hârtii și vorbe”, chiar și fără a obține rezultatele esențiale. care țin de misiunea unității de învățământ (respectiv, accesul și participarea, rezultatele învățării și starea de bine).
• Relativizarea conceptul de calitate însuși prin acordarea unui ”certificat de calitate / de încredere” pe baza unei evaluări parțiale.
• Încălcarea Legii Educației Naționale, prin renunțarea, implicită, la principiul nonprofit al activității de educație și la cerința ca directorii de școli să facă parte din Corpul Experților în Management Educațional.

În primul rând, consider de neacceptat renunțarea completă la evaluarea cerințelor privind siguranța și sănătatea în unitățile de învățământ, mai ales la autorizare, cu efecte ușor de întrezărit la nivelul beneficiarilor de educație. În condițiile în care ARACIP nu mai are voie să solicite autorizațiile (sanitară și de securitate la incendiu) prin Legile 229 și 230 din 2019, documentele respective nu pot fi solicitate pentru a fi încărcate în platformă. Mai mult, au fost relativizate sau eliminate toate referirile la obligația unității de învățământ de a respecta normele legale privind siguranța și sănătatea. Astfel:

• Din definiția ”Standardului pentru autorizația de funcționare provizorie” (în preambulul Anexei care prezintă standardele) a fost eliminat paragraful: ”Acestea [cerințele – nn] constau în existenta tuturor autorizațiilor necesare privind spațiile destinate proceselor educaționale (autorizații de mediu, sănătate, incendiu, autorizație de funcționare din punctul de vedere al securității și sănătății în muncă etc.) și în existenta dotărilor și serviciilor obligatorii pentru furnizarea serviciilor de educație, anterior începerii procedurilor de evaluare externă”.
• La descriptorul A.14 (pentru autorizare) s-a eliminat cerința asigurării accesului ”la facilitățile igienice și sanitare, conform legislației în vigoare”.
• La descriptorul A.15 (pentru autorizare) cerința s-a modificat: nu mai e ”Asigurarea securității tuturor…”, ci ”Stabilirea măsurilor pentru asigurarea securității tuturor…”. ”Asigurarea securității” se poate evalua prin raportarea strictă la toate normele legale, dar ”stabilirea măsurilor” nu este o cerință evaluabilă. În lipsa unor clarificări suplimentare (Care măsuri sunt necesare? Câte măsuri sunt suficiente?), evaluarea acestui descriptor este lăsată la cheremul evaluatorului – evaluatori diferiți putând avea cerințe diferite, iar un evaluator va putea cere dovezi diferite la unități diferite în funcție de dispoziție, idei preconcepute etc. În plus, Consiliul poate schimba rezultatul unei evaluări, membri acestuia având, poate, alte idei privind numărul și calitatea măsurilor pentru asigurarea sănătății și securității.
• La descriptorii B.23 și B.25, cerințele s-au modificat: nu se mai referă la ”cunoașterea și aplicarea regulilor” igienice, respectiv de siguranță, ci la ”Implementarea măsurilor ce pot sprijini cunoașterea și aplicarea…”. Din nou, în lipsa unor clarificări și a unor indicatori măsurabili, evaluarea se relativizează (Care măsuri? Câte măsuri?).
• Cei care ”stabilesc măsuri” și ”implementează măsuri” sunt directorii unității de învățământ, nu acei mult clamați ”specialiști”. Mai mult, în NM, Anexa 2 (care se referă la informațiile minimale pe care le va conține fișa-tip), punctul g), se spune că ”Declarația directorului unității de învățământ preuniversitar privind respectarea cerințelor legale privind sănătatea și securitatea în unitățile de învățământ, în conformitate cu normele specifice” este documentul care probează respectarea acestor cerințe.

În  rest, repet, nu mai există ale mențiuni privind sănătatea și siguranța în unitățile de învățământ. Deci, autorizarea și acreditarea se pot face pe baza declarațiilor unor non-specialiști, directorii unităților de învățământ, inclusiv pentru unități care funcționează în spații improprii, care nu îndeplinesc și care nu pot îndeplini condițiile legale privind securitatea și sănătatea. Reamintesc și interdicția (sub sancțiunea excluderii din Registru) pentru evaluatorii externi de a analiza documente în timpul vizitei (Articol nou, 11²). Deci, chiar dacă unitatea vrea să prezinte autorizațiile și alte documente doveditoare, întocmite de specialiști, evaluatorul nu are voie să le ia în considerare.

Această renunțare la evaluarea sănătății și siguranței în spațiile de învățământ servește doar grădinițelor și școlilor private, din orașe mari, care funcționează în spații improprii, cu altă destinație inițială (spații de locuit, cămine vechi, spații de birouri etc.), care nu pot fi autorizate, legal, din punct de vedere al sănătății și siguranței. Grădinițele și școlile de stat funcționează, de regulă, în spații construite cu această destinație (inclusiv în rural).

În cele ce urmează, voi analiza câteva cerințe (descriptori) a căror reformulare duce la relativizarea cerinței (cu scăderea nivelului de exigență), la centrarea pe input (și nu pe rezultate), la deresponsabilizarea unității de învățământ și la posibilitatea îndeplinirii cerințelor doar din hârtii. Desigur, din motive care nu țin de școală, rezultatele pot întârzia sau pot fi nesatisfăcătoare. Dar această situație trebuie să fie o excepție, și nu regulă (așa cum am clarificat în Ghidurile de aplicare pentru noile standarde). Deci, prin mutarea accentului de la rezultate la demersurile pentru obținerea lor, se schimbă radical spiritul cerinței respective.

La fel, foarte gravă mi se pare deresponsabilizarea școlii: dacă ea are planuri, intenții și programe, ”a inițiat demersuri” etc., este o școală de calitate, chiar dacă nu sunt obținute rezultate și nu există progres (reamintim: îmbunătățirea continuă este esența sistemelor de calitate), de vină fiind, desigur, ceilalți (elevi, părinți, autorități locale etc.) pentru lipsa rezultatelor și a progresului. Să nu uităm că serviciul public de educație este oferit nu numai de școală, ci și de alte instituții (și actori din comunitate), iar evaluarea calității educației se referă la contribuția tuturor acestor instituții (și actorilor respectivi). Deci nu este vorba de a ”da în cap” bietei școli, ci de a indica actorii responsabili pentru îmbunătățire.

Această deresponsabilizare este întărită și prin articolul nou, 11² din NM, extrem de toxic pentru calitatea activității de evaluare externă. În afara situației invocate mai sus, dacă evaluatorul ar dori să verifice declarațiile directorului (sau inițiatorului școlii private) nu o poate face, deci trebuie să-l creadă pe cuvânt… În plus, evaluatorul are nevoie să consulte o serie de documente, inclusiv atunci când observă activitățile de învățare – de exemplu, pentru a evalua concordanța între activitățile de învățare planificate și cele efectiv realizate.

Modificarea fundamentală a modul în care este definită calitatea educației și în care se face evaluarea externă, diminuarea exigenței, relativizarea activității de evaluare externă și favorizarea învățământului particular sunt caracteristici comune ale majorității descriptorilor reformulați. În această situație se află (enumerați în ordinea apariției lor în standarde): B.5., C.7., A.8., B.9, B.11., B.12., C.11., C.14., B.22., B.20t., A.14., A.15., B.23., B.25., B.26., B.27., C.24., C.25., B.25t., B.30., B.31., B.32., C.32., A.25., A.26., A.27., B.35., B.37., C.35., B.55t., C.37t., A.32., B.41., B.47., C.46., B.46t., B.50., B.52., B.50t., B.59., C.58., B.63., B.65., C.68., B.74., B.75., B.77., B.78., B.80., C.88., B.77a/p, B.87, C.97., B.93., B.94., B.96., C.98, B.99., C.104., C.105., B.103., C.112. Oferim, mai jos, câteva exemple – cu constatări aplicabile și descriptorilor neanalizați:

Formulare HG 994/2020	Formulare  nouă	Comentarii
B.9. Reducerea absenteismului și, după caz, a părăsirii timpurii a școlii/abandonului școlar, în perioada de la ultima evaluare externă	B.9. Implementarea de tipuri de intervenție la nivelul școlii cu scopul reducerii absenteismului și, după caz, a părăsirii timpurii a școlii/abandonului școlar în perioada de la ultima evaluare externă.	”Reducerea absenteismului” e rezultat. ”Implementarea de tipuri…” e input. Formularea este relativă și cerința este neevaluabilă atât cantitativ (ce tipuri ? câte?), cât și calitativ. Deci, dacă arăți planuri și alte hârtii că ai implementat un tip de intervenție, ele pot fi considerată ca suficiente pentru îndeplinirea cerinței, chiar dacă nu duc la reducerea absenteismului. Deci, apare deresponsabilizarea.
C.11. Consultarea organismelor reprezentative ale părinților și elevilor înainte de toate deciziile și hotărârile importante ale conducerii unității de învățământ	C.11. Facilitarea de activități specifice consultării organismelor reprezentative ale părinților și elevilor înainte de toate deciziile și hotărârile importante ale conducerii unității de învățământ.	Organismele elevilor și părinților nu mai trebuie consultate, ci doar școala să dovedească (posibil, numai din hârtii) că ”s-au facilitat activități specifice”. În plus, ”facilitarea…” este o cerință care nu se poate evalua.
B.22. Inexistența situațiilor de segregare școlară, definite conform reglementărilor în vigoare	B.22. Implementarea măsurilor pentru eliminarea situațiilor de segregare școlară, definite conform reglementărilor în vigoare.	Deși legea interzice segregarea școlară, unitatea trebuie să dovedească că ”a implementat măsuri” (element de input), chiar dacă segregare (rezultat) există. La fel, ”implementarea măsurilor” este greu de evaluat. Care măsuri și câte măsuri trebuie implementate – rămân la discreția școlii sau a evaluatorului extern.
B.25t. Respectarea de către operatorii economici la care elevii din IPT efectuează practica a prevederilor legale cu privire la sănătatea și securitatea în muncă și a protecției sociale privitoare la accidentele de muncă, pe toată durata efectuării pregătirii practice, prin prevederea unor clauze privind securitatea și sănătatea în muncă în cadrul contractelor încheiate între unitățile de învățământ și angajatori, pe perioada efectuării stagiului de practică de către studenți, elevi și ucenici	B.25t. Prevederea unor clauze privind securitatea și sănătatea în muncă în cadrul contractelor încheiate între unitățile de învățământ și angajatori, pe perioada efectuării stagiului de practică de către studenți, elevi și ucenici pentru respectarea de către operatorii economici la care elevii din IPT efectuează practica a prevederilor legale cu privire la sănătatea și securitatea în muncă și a protecției sociale privitoare la accidentele de muncă, pe toată durata efectuării pregătirii practice.	Nu se mai cere respectarea prevederilor legale (rezultat), ci doar ”prevederea unor clauze” contractuale” (input) Cerința este relativizată: ”unor clauze” este relativ (Care? Câte? Una e suficientă?) Nu mai e nevoie să vezi, la fața locului, condițiile de practică, e suficient să citești contractul.
B.41. Întreținerea, curățenia și funcționarea spațiilor sanitare în conformitate cu normativele de igienă în vigoare	B.41. Existența demersurilor privind întreținerea, curățenia și funcționarea spațiilor sanitare în conformitate cu normativele de igienă în vigoare.	Curățenia spațiilor sanitare nu mai e necesară, ci doar să ”existe demersuri” privind curățenia. La fel, ”Existența demersurilor”, este greu de evaluat: care demersuri, câte demersuri – rămân la discreția școlii sau a evaluatorului extern.
B.65. Obținerea rezultatelor așteptate și proiectate ale activităților de învățare	B.65.Implementarea activităților de sprijin individual în învățare / remediale / de îmbunătățire ce duc la obținerea rezultatelor învățării așteptate și proiectate ale activităților de învățare	Școala nu mai este responsabilă pentru obținerea rezultatelor scontate ale învățării, ci doar pentru implementarea unor activități de sprijin – indiferent dacă au dus sau nu la rezultate. Este o cerință ușor de demonstrat din hârtii (planuri și programe remediale, liste de prezență etc.).
B.74. Îmbunătățirea participării la educație, pentru toate nivelurile, formele și tipurile de învățământ existente în unitatea de învățământ, inclusiv la activitățile extracurriculare B.75. Îmbunătățirea rezultatelor învățării, pentru toate nivelurile, formele și tipurile de învățământ existente în unitatea de învățământ, inclusiv pentru activitățile extracurriculare	B.74.Implementarea de activități ce au ca scop îmbunătățirea participării la educație, pentru toate nivelurile, formele și tipurile de învățământ existente în unitatea de învățământ, inclusiv la activitățile extra-curriculare. B.75. Proiectarea și implementarea de activități extracurriculare ce duc la îmbunătățirea rezultatelor învățării pentru toate nivelurile, formele și tipurile de învățământ existente în unitatea de învățământ	Deși vorbim despre Rezultatele obținute (așa se numește indicatorul 12), unitatea de învățământ nu mai e responsabilă cu îmbunătățirea rezultatelor fundamentale, ce țin de misiune: participare, rezultatele învățării, ci doar de ”implementarea de activități” – care ține de input, neevaluabilă, ușor de dovedit prin hârtii și la cheremul evaluatorului (sau negociabilă). Mai mult, la B.75, se restrânge aria de aplicare a cerinței de la toate activitățile de învățare, la activitățile extracurriculare.
B.96. Aplicarea în activitatea didactică a rezultatelor participării la activitățile și programele de dezvoltare profesională	B.96. Identificarea mecanismelor de aplicare în activitatea didactică a rezultatelor participării la activitățile și programele de dezvoltare profesională, evaluarea efectelor aplicării rezultatelor	Profesorii nu mai trebuie să aplice la clasă cele învățate la programele de dezvoltare profesională, ci doar să fie ”identificate mecanismele” (cerință oricum neevaluabilă și demonstrabilă prin hârtii).

 

Relativizarea conceptul de calitate însuși este propusă prin acordarea unui ”certificat de calitate / de încredere” inclusiv unităților autorizate să funcționeze provizoriu, deci, pe baza unui set incomplet de standarde. Reamintim faptul că evaluarea pe baza setului complet de standarde minimale se face doar la acreditare. Deci, se acordă un ”grad de încredere” unei unități (nivel, calificare etc.) pentru care nu știm dacă sunt respectate sau dacă pot fi respectate standardele minimale de calitate.

Încălcarea Legii Educației Naționale, se va realiza prin:

• Renunțarea, implicită, la principiul nonprofit al activității de educație prin abrogarea alin (2) de la art. 7 din Metodologia de evaluare externă. Reamintim faptul că ONRC nu agreează ideea ca o firmă, a cărui obiectiv esențial este profitul, să aibă ca activitate principală educația (care este, conform legii, o activitate non-profit) și să desfășoare exclusiv activități de educație (deci, repet, nonprofit).
• Renunțarea, explicită, la cerința ca directorii de școli să facă parte din Corpul Experților în Management Educațional. Reamintim că modificarea LEN, prin OUG 41/2021 s-a referit la eliminarea acestei cerințe exclusiv la înscrierea la concursul pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct, și nu ca cerință generală, aplicabilă directorilor numiți.

O atenție specială merită analiza cerințelor privind statutul și calificarea cadrelor didactice. Toate cercetările arată că profesorul (și, implicit, calificarea lui) este factorul din școală, care influențează cel mai mult rezultatele învățării și, totodată, că fluctuația de personal afectează negativ aceste rezultate. Iată care sunt schimbările propuse în acest sens:

Formulare HG 994/2020	Formulare  nouă
A.32. Adecvarea personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic prognozat la planul de școlarizare prognozat pentru nivelurile de învățământ, profilurile si specializările/calificările profesionale existente în oferta educațională	A.32. Existența personalului didactic calificat în proporție de cel puțin 75% din numărul personalului cu normă de bază calculat la planul de școlarizare prognozat adecvarea personalului didactic auxiliar și nedidactic prognozat la planul de școlarizare propus pentru nivelurile de învățământ, profilurile și specializările/calificările profesionale existente în oferta educațională
B.47. Realizarea în anul școlar curent a unei proporții de 100% pentru personalul didactic calificat, de 75% pentru personalul didactic titular, precum și a unei fluctuații de personal de maximum 20% față de anul școlar anterior	B.47. Realizarea, în anul școlar curent, a unei proporții de cel puțin 75% pentru personalul didactic calificat, raportat la totalul personalului cu norma de bază în unitate și de cel puțin 50% pentru personalul didactic titular raportat la numărul de norme întregi constituite la nivelul unității.

 

În primul rând, cerința pentru autorizare (A.32.) este foarte greu de atins: standardul în vigoare vorbește de personalul didactic prognozat, în timp ce în forma modificată, vorbește de personalul didactic existent – ceea ce nu se poate cere unei unități care nu există, încă.

În plus, noile standarde nu vor mai permite calcularea corectă a procentului de personal didactic calificat (mulțumesc domnului AT pentru idei). În primul rând, la autorizare, procentul personalului cu norma de bază în unitate (conform A.32.) este 0 (zero) pentru învățământul gimnazial, liceal, profesional și postliceal care începe școlarizarea cu o clasă. Aceasta pentru că, pe de o parte, unitatea nu există încă, și, pe de alt parte, pentru că nu se pot constitui norme la nicio disciplină, conform planului cadru (un calcul simplu al numărului de ore poate dovedi acest lucru). Ca urmare, cum se poate calcula procentul cadrelor calificate, prin raportare la numărul normelor de bază, care este 0? Prin împărțire la 0?

Mai interesantă este modificarea propusă la descriptorul B.47., care:

• Slăbește cerința: de la 100% la 75% personal calificat, respectiv, de la 75% la 50% titulari, cu renunțarea la cerința privind fluctuația personalului.
• Relativizează cerința, prin raportarea la numărul de norme întregi constituite la nivelul unității – în condițiile în care orice director cu experiență știe cum să jongleze cu normele întregi (să se facă sau nu, conform anumitor interese), în condițiile în care practica anterioară se referea la norme titularizabile (deci, tot ce trece de jumătate de normă).

Motivele sunt transparente: în învățământul de stat, ponderea medie (pentru școlile gimnaziale) a cadrelor necalificate în învățământul gimnazial este de 2.2%, existând numai 15 unități gimnaziale cu procent de 25% cadre necalificate și 248 cu un procent peste 10% (din aproape 4500 de unități pentru care dispunem de date). Deci, procentul de 75% cadre calificate este nerelevant (prea mic) pentru învățământul public.

În schimb, la învățământul privat, angajarea unei resurse umane calificate și titulare a fost un punct slab de când există evaluarea externă – așa cum reiese din rapoartele de activitate ale ARACIP (v. https://aracip.eu/categorii-documente/rapoarte-activitate). Deci, beneficiarul unei astfel de măsuri, repetăm, păguboasă pentru calitatea educației, este doar învățământul privat, înțeles doar ca afacere (v. și mai sus), care va putea angaja cadre necalificate, netitulare și le va putea schimba după bunul plac al directorului sau inițiatorului.

Și mai apare o situație (semnalată de același domn AT): la acreditare, dacă profesorii predau și în alte școli, nu în unitatea care cere acreditarea, ei nu trebuie să fie calificați? În plus, la școlile postliceale sanitare (unde învață 60% dintre toți elevii din învățământul privat), profesorii sunt și medici și au norma de bază în spital (nu renunță nimeni la contractul de muncă de la spital, din motive salariale). Acești profesori nu trebuie să fie, și ei, calificați, nu trebuie să aibă modul psihopedagogic? Sau este vorba de interesul evident al școlilor postliceale sanitare (majoritatea private) de a se renunța la cerința calificării, prin ”modul pedagogic”, a profesorilor din aceste școli? Deci, încă un argument în favoarea concluziei că NS pot genera erori de calcul și permit școlilor să funcționeze cu necalificați (mai ales prin raportarea la „totalul personalului cu norma de bază în unitate”), beneficiarul net fiind învățământul privat.

Favorizarea școlilor private este evidentă și în secțiunea NM dedicată școlilor din alte sisteme. Astfel:

• Se legiferează auto-acreditarea – prin modificarea Art. 21 (2) litera a): școala trebuie să arate, citez: ”acte care să ateste acreditarea în sistemul educațional adoptat de unitatea de învățământ, emise de ministerul educației sau de autoritatea națională sau federală competentă din statul al cărui sistem educațional este adoptat, sau de organizația educațională care oferă programul de studiu”.  Deci eu, organizație educațională, îmi acreditez propriul meu program de studiu.
• În loc de autorizațiile necesare, doar ”informații despre securitatea elevilor (servicii sanitare, echipare contra incendiilor, servicii de pază), declarate și asumate de directorul școlii” (art. 21, alin(2), Litera b).
• Actele referitoare la curriculumul utilizat (art. 21, alin(2), Litera c) sunt analizate doar ”din perspectiva promovării valorilor și principiilor europene: respect pentru demnitatea umană, libertatea, libertatea de expresie, democrația, egalitatea, nondiscriminarea, toleranța, dreptatea, solidaritatea și egalitatea de gen”. Deci, școlile din alte sisteme (sau care se auto-acreditează ca fiind din alte sisteme, v. mai sus) pot face orice curriculum doresc, nemaifiind o cerință ca acest curriculum să corespundă celui din țara de origine.

 Ca urmare a celor semnalate, propun:

• Renunțarea la toate modificările din cele două proiecte de acte normative, cu excepția celor necesare având în vedere noua structură organizatorică a ARACIP.
• Pilotarea noilor standarde și a noii metodologii timp de cel puțin 2 ani școlari – după finalizarea și aplicarea ghidurilor de implementare deja elaborate.
• Realizarea modificărilor (la standarde și metodologie) după pilotare și după evaluarea impactului la nivelul unităților de învățământ evaluate.
• În privința descriptorilor declarați ilegali de instanță:
  • Dacă există o hotărâre definitivă, cerințele se pot redefini, printr-o HG de modificare, la nivelul standardului de referință (deci, nemaifiind obligatorii, nu mai există nici obiectul acțiunii Asociației Școlilor Particulare).
  • Dacă nu există o hotărâre definitivă, poate ar fi bine ca ARACIP să renunțe la politica de non-combat de până acum și să combată, cu argumente, motivele invocate de Asociația Școlilor Particulare, care nu sunt, în opinia mea, sustenabile din punct de vedere managerial. Având în vedere că aveți un doctorat cu o temă de management educațional, nu cred că ar fi greu să găsiți aceste argumente.

Cu deosebită considerație,

Serban Iosifescu

NOTA:

Cine dorește poate consulta cele două documente – standarde și metodologie – într-o formă consolidată., cu ”track changes” în document (am folosit, ca bază, standardele și metodologia aprobate prin HG 994 și 993 din 2020, în care am introdus modificările făcute prin noile propuneri.  Documentele pot fi vizualizate (cel mai bine cu ”All markup”) la:

https://docs.google.com/document/d/1QbRkmagQWPuX1z925MmcAgWbBxYzr6EX/edit?usp=sharing&ouid=100065063189824309412&rtpof=true&sd=true

https://docs.google.com/document/d/1UKjHqz1gu00hhPUyMA62C04rOWnBGG2t/edit?usp=sharing&ouid=100065063189824309412&rtpof=true&sd=true