Se vehiculează, a nu știu câta oară, ideea retribuirii profesorilor după merit / performanță / ”rezultate”. Am mai scris și voi mai scrie: în cultura noastră și în sistemul nostru de management al carieri didactice, acest lucru însemnă că profesorii din școlile de fițe vor fi retribuiți mai bine decât ceilalți pentru că au ”rezultate”, deși, mai peste tot, sunt retribuiți mai bine tocmai profesorii care NU lucrează în școli de fițe, ci în școli defavorizate.

Este o capcană, care va întări puterea, deja mare, a acestor profesori, care fac programe și manuale, care sunt plini de meditații, care ajung în parlament, în inspectorate și la Minister, care au voce în mass media și social media și care furnizează carne de tun pentru învățământul superior. Iar din școlile lor ies absolvenți care, în ani, vor avea bani și putere – deci sunt parte a unei rețele impresionante de bani și putere.

Cu elevi selectați, motivați, inteligenți, creativi, (aproape) orice profesor poate face minuni – dacă vrea. Mult mai greu este să obții rezultate, chiar la nivel minimal, cu elevi din familii sărace, adesea la limita subzistenței, cu nevoi fundamentale nesatisfăcute – deci, nemotivați să învețe. Ca urmare, când vorbim de ”merit”, ar trebui avuți în vedere, cu precădere, acei profesori care reușesc, de exemplu, în ciuda acumulării factorilor de risc, să-i convingă pe elevi (adică să le dezvolte competențele necesare, dar și motivația) să meargă la liceu sau la facultate.

Dar nimeni de la putere nu a vrut, nu vrea și nu va voi să abordeze altfel problema ”meritului” – din motive lesne de înțeles, legate de relațiile de putere, de bani etc.  De fapt, în această profesiune ”meritul” ține de misiunea școlii, educația: este merituos profesorul care adaugă educație, iar această valoare adăugată se vede în rezultatele evaluării. Cum măsurăm valoarea adăugată? Haideți să facem un exercițiu statistic:

• Să comparăm media de intrare la liceu (sau media de la EN) cu media de la examenul de Bacalaureat, după 4 ani, a acelorași elevi (sau, dacă nu au dat un examen sau pe ambele, cu media de absolvire). Să vedem cum stăm cu această comparație în liceele teoretice, în cele vocaționale și în cele tehnologice. Unde credeți că există cea mai mare diferență, în plus, la media de absolvire a liceului / la media de la Bacalaureat, față de media media din gimnaziu / media de la EN? Și pe baza acestei comparații să considerăm ”merituoase” școlile în care există un progres de la EN la Bac. Ok, puteți spune că examenele nu sunt etalonate. Dar putem vedea dacă, de exemplu, un elev (sau o clasă, sau o școală) care se afla între cei mai buni 10% din țară la EN se va afla și la Bacalaureat în aceeași decilă.
• Să corelăm factorii de risc personali, care țin de familie sau comunitate (v., din nou, Raj Chetty), cu ”rezultatele” școlare. Vom vedea că ”performanța”, ”rezultatele” sunt prezise de acești factori exteriori școlii, nu de școală. Deci, să considerăm ”merituoase” școlile care ies din acest tipar, obținând rezultate mai bune decât ar trebui, prin considerarea factorilor de risc. Pe această bază, aș premia profesorii care lucrează în școli cu rezultate cu cel puțin 1abatere standard (poate cu 2 abateri standard) mai bune decât media rezultatelor școlilor care funcționează în situații similare de risc.

Deci, aș căuta acei ”oameni providențiali” (de care vorbesc foarte mulți adulți, care și-au depășit condiția prin educație), acei profesori, pe care nu-i bagă nimeni în seamă, dar care, an de an, reușesc, de exemplu, să-i facă pe copiii să meargă la liceu, ”la meserie” sau la facultate, în ciuda unor factori de risc accentuați, sau care îi pregătesc și conving pe acei copii să meargă (și chiar să ia premii) la concursuri și olimpiade.

Aș accepta premierea profesorilor din școlile de fițe, doar în următoarele situații (evident, doar dacă elevii nu fac meditații specifice):

• Dacă există progres la ieșire față de intrare, în privința încadrării în grupe de performanță – la intrare, profesorul a avut elevi din cei mai buni 20%, la ieșire, aceeași elevi sunt între cei mai buni 10% – de exemplu. Acest criteriu se poate aplica profesorilor care predau discipline de examen.
• Stimularea unei cariere: procentul elevilor care urmează o carieră legată de disciplina predată de profesorul respectiv. Acum, pot da numeroase exemple de absolvenți de info și mate-fizică, care se duc în masă la drept, științe economice sau medicină. Ca exercițiu: câți absolvenți de mate-fizică se duca la Facultatea de Fizică sau la Politehnică?
• Performanță la discipline care nu sunt de examen: profesori care obțin premii cu corul, trupa de teatru – cu elevii de mate-fizică și info; sau premii la matematică, ”Debate” sau literatură, cu elevii unui liceu tehnologic; profesori care conduc cercuri, ansambluri, cluburi în profilul disciplinei predate și care se fac cunoscuți la nivel național sau local; etc.
• Pentru învățământul primar, lucrurile sunt destul de simple – avem evaluări naționale standardizate la clasele a II-a și  a IV-a și se pot face analize de progres similare celor de mai sus (desigur, sub rezerva calibrării pe populația școlară  a testelor respective): la clasa a II-a, elevii se încadrau în ”cei mai buni 40%”, iar la clasa a IV-a, aceeași elevi sunt între ”cei mai buni 20%”; sau, la clasa a II-a se găseau între cei mai slabi 40%, iar la clasa a IV-a la nivel mediu (”între cei mai buni 50%”).
• Pentru educația timpurie, e mai complicat – dar, acolo, avem acele profiluri (repere de dezvoltare) care permit o evaluare obiectivă a progresului de la o vârstă la alta. Mai pot fi folosite acele ”caracterizări” cu care copilul merge la primar, completate cu feedbackul învățătorului în privința a ceea ce se numește ”school readiness” (pregătirea pentru școală).

NU aș premia profesorii din școlile de fițe, care obțin rezultate la olimpiade, ci i-aș sancționa pe cei care NU obțin: când ultimul intrat în clasa ta a avut 9.50 la matematică la EN, la o clasă de mate-fizică aleasă de copii/părinți, ce scuze ai să nu obții performanță cu acei copii?

Avem date, care să permită această triere – cele din în SIIIR, corelate cu alte baze de date (Recensământ, RMU, REVISAL etc.). Și da, o putem face respectând GDPR.

În prezent, denaturarea ”meritului” (școlii sau profesorului) are efecte perverse la nivel social – de exemplu, băltirea sistemului în rezultatele slabe la PISA și privind participarea la educație (pentru că adâncește decalajele din sistem) și a contribuit, cred eu, la scăderea numărului de absolvenți de liceu care se înscriu la Bacalaureat, prin considerarea doar ”meritului” legat de rezultatele brute la examene și nu ca măsură a valorii adăugate.