M-am uitat pe proiectul de HG (inclusiv pe Nota de fundamentare): în aparență – nimic nou: proiectul preia, prescurtat, anumite obiective și măsuri din documentul de viziune (publicat, în iulie, de  Administrația Prezidențială), pe care afirmă că îl implementează. Dar cu omisiuni și schimbări, față de varianta inițială.

Este foarte interesantă și (psih)analizabilă citirea în paralel a celor două documente, fiind relevante atât reformulările și schimbările, cât și, mai ales, omisiunile (anume, ce NU s-a preluat din programul inițial), mai ales că nu sunt oferite niciun fel de explicații privind motivele care au dus la aceste schimbări, reformulări și omisiuni – cine le-a făcut, cum s-a lucrat, când a apărut această necesitate și, mai ales, de ce s-au făcut respectivele modificări. În absența unor explicații, putem crede că schimbările au ieșit din pixul experților din Ministerul Educației care au lucrat la proiectul de HG.

Dau, ca exemplu, capitolul referitor la Managementul și guvernanța sistemului de educație, din ambele documente (p. 6-8 HG – Anexa – și p. 62-70 din documentul AP). Sunt foarte multe omisiuni:

La Obiectivul 1 (O1 ” Îmbunătățirea proceselor de elaborare, implementare și evaluare a politicilor publice din educație”), din 9 măsuri sunt preluate 5 (fără să se obosească să le renumeroteze: după c) vine f). Ce nu mai găsim în proiectul de HG:

• Clarificarea și stabilitatea cadrului legislativ. Cui nu convine un cadrul legal stabil și predictibil?
• Îmbunătățirea sistemului de colectare și analiză a datelor relevante – una din marile probleme de sistem. Dar, nu-i așa, datele nu pot fi ”îndoite” cum vrea fiecare, nu? Mai bine nu le colectăm.
• Dezvoltarea expertizei de analiză și de interpretare a datelor și a informațiilor relevante, precum și de formulare a unor recomandări de intervenție – o altă mare problemă, dar probabil, Ministerul are tone de experți, gata să se arunce în luptă…
• Revizuirea indicatorilor de performanță asociați evaluărilor externe și interne ale unităților de învățământ – probabil s-a considerat că noile standarde dezvoltate de ARACIP corespund acestei măsuri.
• Revizuirea inspecției școlare și a evaluării instituționale pentru a include, în rapoarte, anumite elemente – și măsura aceasta ar putea fi considerată ca realizată prin noul Regulament de inspecție.

Dacă în privința standardelor noi ale ARACIP am făcut o astfel de analiză – și pot spune că răspund cerințelor, evaluarea internă și cea externă putând oferi dare privind implementarea măsurilor respective și a realizării obiectivelor propuse, în privința noului regulament de inspecție nu pot spune același lucru.

La O2 (inițial ” Implementarea unui sistem de guvernanță a sistemului de învățământ preuniversitar, care să țină cont de capacitatea autorităților publice locale de a susține educația și contextul organizării administrative”, reformulat ”Implementarea unui sistem de guvernanță a sistemului de învățământ preuniversitar în parteneriat cu autoritățile publice locale”) s-au preluat 4 măsuri din 8 – vă las să vedeți singuri ce s-a omis.

La O3 (”Profesionalizarea managementului educațional din unitățile de învățământ preuniversitar”) s-au preluat 8 măsuri din 12. Aici voi insista mai mult, pentru că omisiunile și reformulările sunt semnificative și relevante pentru politicile actuale ale ME, situate pe lângă viziunea promovată de ”România Educată”.

• Lipsește formarea inițială obligatorie pentru managerii școlari la începutul mandatului, susținută financiar de la bugetul de stat (de exemplu, pe modelul masterului didactic) și asigurată printr-o organizație dedicată. Să nu uităm, indiferent de conceptul adoptat, formarea inițială dedicată este o condiție a profesionalismului.
• Lipsește, ca obiectiv distinct, mentoratul pentru directorii aflați la început de carieră, prin mentori formați special în acest sens – practică de succes prin alte sisteme. De exemplu, se poate gândi cariera de manager școlar în acest sens, care să înceapă printr-un stagiu obligatoriu de director adjunct, sub îndrumarea unor mentori, înainte de a putea ocupa funcția de director plin, și care se poate încheia cu atestarea și activitatea ca mentor pentru managerii școlari.
• Lipsește ”Reconstituirea unui corp profesional al managerilor educaționali, care să contribuie la politicile publice din educație, să deruleze activități de mentorat pentru directorii aflați la început de carieră și să asigure monitorizarea, evaluarea și respectarea principiilor etice și a conduitei deontologice în managementul școlar”. Asociația profesională reprezintă un alt atribut absolut necesar al tuturor profesiunilor recunoscute.
• Lipsește ”Recrutarea directorilor de școli se bazează pe un proces complex de selecție, menit să evalueze întreaga gamă de capacități și de aptitudini personale ale candidatului (ex. interviu, vizite în unitate de învățământ, evaluare specifică realizată împreună cu specialiștii în psihometrie, prezentarea de studii de caz etc). Acesta include criterii clare de eligibilitate și selecție” – probabil se consideră că actuala metodologie de concurs reprezintă un astfel de model de selecție – ceea ce e departe de adevăr. De exemplu, evaluarea făcută de specialiști este înlocuită cu evaluarea făcută de nespecialiști, dar în mod ”democratic” (înlocuirea expertizei cu votul este vădit păguboasă – am mai scris despre acest aspect).
• Lipsește ” Încurajarea rețelelor de unități de învățământ, care să sprijine învățarea pe orizontală și schimbul de bune practici între acestea”. Pentru că, nu-i așa, lumina vine numai de sus…

Apare în schimb, în proiectul de HG, un obiectiv nou: ”Reconstituirea unui corp profesional al managerilor educaționali, cu rol de „mentori” pentru cei aflați la început de mandate precum și cu rolul de a contribui la politicile publice din educație” – care unește, foarte ”creativ” două dintre obiectivele omise, dar care scade enorm puterea asociației profesionale, reducându-i rolul la mentorat.

Din modificările menționate, precum și din modul de preluare, prescurtată, a propunerilor din documentul inițial (în HG formulările sunt mult mai generale, lăsând loc la mult mai multe interpretări posibile) rezultă, fără echivoc, pentru mine, că Ministerul dorește menținerea controlului central asupra managerilor școlari, măsurile propuse fiind anti-profesionalizare și anti-descentralizare

La O4 (”Redefinirea cadrului instituțional, precum și a ariilor de competență, inclusiv a competențelor partajate, în domeniul guvernanței sistemului de învățământ preuniversitar”) modificările sunt de fond și importante:

• Obiectivul ”Implementarea structurii de guvernanță conform modelului propus”, este înlocuit cu ”Instituirea unui nou model de guvernanță preuniversitară, în acord cu prevederile Proiectului ‚România Educată’”. Nu știm dacă noul model respectă structura propusă (nici eu nu sunt de acord cu această structură), dar, dacă e trădare, să știm și noi…
• Lipsește adaosul ”Demararea acestui proces”, de la obiectivul ” Stabilirea principiilor și a etapelor procesului de descentralizare instituțională în scopul creșterii autonomiei unităților de învățământ preuniversitar”.
• Lipsește ” Revizuirea atribuțiilor structurilor implicate în procesul de evaluare școlară, pentru a nu se suprapune, trebuie să asigure, pe de o parte, evaluări cât mai corecte și, pe de altă parte, un sistem eficient de sprijin pentru creșterea performanțelor și calității proceselor”. Probabil Ministerul nu este de acord cu propunerea AP de unificare a funcțiilor de inspecție cu cea de evaluare externă – din nou: dacă e trădare…

Doar din acest capitol (poate or mai fi și altele) mie mi se pare clar un început de ”divorț” între cele două viziuni, precum și o posibilă implementare departe de spiritul documentului inițial. Această convingere s-a întărit când au apărut declarații oficiale privind caracterul ”deschis” al proiectului – care ar suporta adăugiri și schimbări ulterioare. Dar, mai vedem. Oricum, vânzând cele de mai sus, nu mai pot crede în schimbări pozitive.

Sunt și alte modificări interesante (nu știu dacă voite sau sunt, pur și simplu, scăpări), mai ales în Nota de fundamentare (care scapă, de obicei, analizelor):

• În documentul AP se vorbește de ”învățământ primar și gimnazial” ca zonă de intervenție, în proiectul de HG apare ”învățământul primar și secundar”, dispărând abordarea specifică a învățământului secondar superior – liceul. Poate e mai bine, poate nu – dar nu se oferă nicio explicație.
• Deși la partea de diagnoză (de exemplu, p. 1 din Nota de fundamentare) se vorbește de ”rata de părăsire timpurie a școlii”, preluând definiția și denumirea europeană a indicatorului, obiectivul pentru 2030 (p. 5 NF) este ”Proporția persoanelor care părăsesc timpuriu sistemele de educație și formare (s.n.) ar trebui să fie sub 9%” (1% sub procentul propus în documentul inițial al AP). Nu înțeleg de ce s-a introdus și formarea aici. Singura explicație ar fi o nouă definiție, original-mioritică, a indicatorului care, pentru a scădea, din condei, cifrele, ar urma să cuprindă și absolvenții de clasa a VIII-a care nu merg nici la liceu, nici la școala profesională, dar sunt incluși în programe de scurtă durată de ucenicie și calificare (dar, reținând faptul că nu pot viza decât calificări joase, de nivel 1 sau 2).
• Aceeași abordare ”creativă” apare (p. 5 NF) și la indicatorul: ”Proporția persoanelor cu vârsta cuprinsă între 25 și 34 de ani care au absolvit învățământul terțiar ar trebui să fie de cel puțin 45%”, indicatorul similar din proiectul AP fiind: ”Până în 2030, cel puțin 40% dintre tinerii de 30-34 de ani vor fi absolvenți de studii superioare”. Mi se pare tot o ”aducere din condei” a indicatorului din HG, de vreme ce indicatorul Eurostat (preluat și de AP), vorbește de tinerii între 30-34 de ani. Bineînțeles că reducând pragul de vârstă vei avea mai mulți absolvenți, dar din pix, nu în realitate.
• Corelarea lipsei accesului la educație incluzivă exclusiv cu analfabetismul funcțional, cu rezultatele la PISA și la evaluările și examenele naționale, precum și cu numărul de studenți la mia de locuitori (p. 1-2 NF) este cel puțin insuficientă: cele menționate sunt efecte, nefiind menționate cauzele sistemice ale acestui fenomen, care țin, de exemplu, de discriminare, segregare, rasism și alocare inechitabilă a resurselor.
• Trist este că proiectul de HG (p. 7-11 NF), nu are impact și efecte:
  • nu are impact socio-economic;
  • impactul social este redus la vorbe goale – de exemplu, se vorbește de unitățile de învățământ, care asigură echilibrul emoțional al întregii comunități educaționale, oferind sprijin și asistență și dezvoltă holistic triunghiul minte-corp-suflet…;
  • nu are impact asupra mediului – deși vorbește de școli ”verzi”;
  • tabelul cu impactul financiar este necompletat, dar se menționează că susținerea financiară a măsurilor propuse se va realiza cu încadrarea în bugetul anual aprobat, din fonduri europene structurale și de investiții prin programe sectoriale și PNRR, precum și prin alte alocări anuale aprobate prin Legea bugetului de stat – dar fără o estimare a acestor costuri – deși sunt obiective și măsuri noi, ceea ce, în termeni financiari, înseamnă ”Programe noi” (parcă aveam o bugetare pe programe, nu?);
  • nu are efecte asupra legislației în vigoare;
  • nu a fost elaborat în urma unor consultări;
  • nu a fost subiectul unor activități de informare publică privind elaborarea și implementarea;
  • nu necesită măsuri suplimentare de implementare.

Mai sunt și exprimări inepte. greșeli de formatare și de redactare – dar ele pot fi corectate până la publicare.

Ar mai fi multe de spus, dar mă opresc, aici (deocamdată): proiectul de HG pare scris pe genunchi, în pripă, parcă doar pentru a bifa o chestie, nu pentru că ar exista convingerea că ar fi necesar.