Ce mai freamăt, ce mai zbucium în privința noului concurs pentru directori: după ce ai țipat de ani de zile că învățământul este politizat și că numirea directorilor stă, în absența concursului, în pixul inspectorilor generali, la mica (sau marea) înțelegere cu politicienii locali, primarii și cu unii lideri de sindicat, țipi acum că nu e bine să faci concurs pentru directori (găsind tot felul de pretexte); te plângi că nu poți gândi strategic dacă ești numit numai pe un an, dar vrei, cu tot dinadinsul, să mai fii încă un an director numit tot din pix; susții că directorul bun trebuie să știe administrație și legislație (”nu prostii de-astea, inventate de străini, cum ar fi sisteme de calitate, proiecte de dezvoltare instituțională sau leadership), dar zici că testul grilă (care, între noi fie vorba, nici nu știi cum va arăta) nu-i bun; zici că directorii sunt numiți politic, dar susții, în același timp, că numai experiența ca director îți dă valoare, chiar dacă ai fost numit politic; te plângi de instabilitatea din sistem, dar nu-ți convine o inițiativă care ar duce la stabilizare și la predictibilitate în sistem…
Poate că plângerile sunt justificate și întotdeauna m-am împotrivit gândirii ”otova”, care generalizează nepermis pornind de la cazuri particulare (cu argumente de tipul celui invocat de un fost deputat, acum primar: ”mi-a zis mie un director…”). Desigur, sunt școli cu directori ”inamovibili” de decenii, dar și școli care își schimbă în fiecare an directorul; sunt directori incompetenți, dar cu multe diplome și certificate de management, dar și directori foarte competenți, chiar dacă au fost numiți ”din pix”; chiar ”pixul” respectiv poate fi sau nu unul competent și inspirat; modalitățile de desfășurare a concursului (inclusiv ”probele”) pot fi altele etc.
Pe scurt, daravera scoate la iveală, pe lângă o anumită inconsecvență în gândire (ca să nu spun ipocrizie), și un viciu de fond, anume incoerența cronică în politicile publice din ultimii 27 de ani: corabia, rămasă fără ”cârmaci” în ’89 a luat-o razna, dusă încoace și încolo de diverse …Vânturi. De mult prea multe ori, deciziile de politici publice au fost luate pornind de la interesele (economice și electorale) de moment, de la părerile, frustrările și experiențele personale ale decidenților și, în lipsa unei culturi privind administrația publică, pe baza consultanței disponibile la momentul respectiv. Iar acum tragem ponoasele schimbărilor dese de macaz în chestiuni esențiale care țin de modelul de stat și de administrație publică pe care îl practicăm. De exemplu (desigur, simplificând mult lucrurile), noi încă nu știm dacă:
- Vrem descentralizare (în sensul propriu al termenului), după model anglo-saxon: administrație locală competentă în toate chestiunile care țin de serviciile publice (cu excepții, desigur: apărarea, moneda etc.). Aceasta ar însemna ca atât planificarea, cât și organizarea, furnizarea și (parțial) evaluarea educației să fie realizate la nivel local, dar conform standardelor unitare stabilite și controlate la nivel național.
- Vrem deconcentrare (din nou, în sensul propriu al termenului), după model francez: serviciile, inclusiv educația, fiind planificate și evaluate la un nivel superior (național sau regional) și furnizate de către școală, administrația publică locală având competențe limitate în acest sens.
- Vrem centralizare, după model comunist – când toate deciziile privind curriculumul, privind personalul și toate celelalte resurse, privind evaluarea etc. erau luate la nivel central.
Chiar dacă nu există ”puritate absolută” – în centralizare, descentralizare sau deconcentrare –, toate sistemele școlare au o dominantă clară în acest sens. La noi există un model neaoș, struțocămila: am făcut reforma administrației publice centrale după model francez (secretariatul general al guvernului, secretarii generali din ministere, unitățile de politici publice, instituția prefectului, ca reprezentant al guvernului în teritoriu și ca ”autoritate de tutelă” pentru administrația publică locală, există în toate țările francofone). În schimb, Legea cadru a descentralizării și diverse alte reglementări legale au pornit de la modelul anglo-saxon. Bașca tot mai puternica centralizare curriculară.
Struțocămila se vede și în ”evoluția” Legii Educației Naționale. Ea a fost inițiată pornind de la un model centralist-deconcentrat (de exemlu, numărul atribuțiilor crește, pe măsură ce avansezi în ierarhie, de la câteva la nivelul directorului de școală, până la mai multe decât literele alfabetului la Minister), dar și cu câteva opțiuni de descentralizare (la modă, atunci). De la adoptare, LEN a fost, însă, modificată (numai între ianuarie 2011 și noiembrie 2015 au fost 28 de acte normative de modificare – v. Punctul de vedere al Consiliului Legislativ referitoare la o altă modificare propusă http://www.cdep.ro/proiecte/2015/700/60/0/cl760.pdf), întărindu-se, prin mutarea autorității de decizie la nivelurile superioare ale sistemului, opțiunea dominantă (centralist-deconcentrată): angajarea directorilor și a cadrelor didactice a trecut de la nivel local la Inspectorat, structura consiliului de administrație a fost modificată în defavoarea reprezentării locale, sistemul de finanțare și al proprietății publice, combinate cu legislația financiară, au descurajat implicarea autorităților publice locale etc. Totuși, cu intenție – pentru corelarea cu alte acte normative –, din lehamite sau din neatenție au rămas și ceva elemente de descentralizare.
Această lipsă de viziune, incoerența în politicile publice educaționale și jumătățile de măsură au condus la nenumărate inconsistențe și nepotriviri în legislația subsecventă, ajungându-se la situația pe care o trăim acum, când orice nou regulament și orice nouă metodologie sunt contestabile, mai ales când vrei (fantoma ”centralismului democratic” comunist este încă bine sănătoasă…) să reglementezi la nivel central toate cazurile particulare.
Inconsistența și inconsecvența sunt vizibile și în privința modelului de director de școală pe care îl preferăm (nici Legea Educației Naționale, nici metodologia de concurs nefiind de ajutor în acest sens):
- Vrem director ”administrator”, care să se preocupe mai ales de renovări, procurarea de pupitre și manuale, de înlocuirea rapidă a geamurilor sparte și a clanțelor stricate, expert în legislație, achiziții publice și contabilitate? Dacă vrem acest lucru, testul de legislație devine proba esențială și obligatorie de concurs.
- Vrem director ”manager”, centrat pe planificarea și organizarea activității în școală, pe colectarea de date și utilizarea indicatorilor în evaluarea și îmbunătățirea activității în școală, pe comunicarea ”lină” cu toți factorii interesați în asigurarea progresului? Dacă da, oferta managerială / proiectul de dezvoltare instituțională propus îl va defini pe directorul bun.
- Vrem director ”lider educațional”, care oferă școlii direcția, motivarea și reprezentarea și care este un mentor recunoscut pentru cadrele didactice în promovarea celor mai bune și mai moderne practici educaționale? În acest caz, doar interviul ar putea, într-o oarecare măsură, să dea măsura calităților de lider.
Deci, până la urmă, știm noi ce vrem de la directorul de școală? Dar ce vrea societatea – beneficiarii de educație, în special – s-a interesat cineva? Această nehotărâre este vizibilă atât în structura și ponderea probelor de concurs, cât și în bibliografia de concurs. Dar, într-un fel, este bine: ai de toate!
Pe de altă parte, pe baza experienței avute, în ultimii 10 ani cu sute de școli și cu directorii lor, trebuie să mărturisesc că, din punctul meu de vedere, orice concurs este mai bun decât situația prezentă. Nu mai vreau directori care:
- Nu au idee de obligațiile legale: de exemplu, există directori care, în anul de grație 2016 (este o chestie proaspătă – pot da și exemple concrete!), nu știu că școala trebuie să aibă un proiect de dezvoltare instituțională și că trebuie să publice, anual, un raport de evaluare internă a calității educației.
- Dau vina pe ”greaua moștenire” atunci când nu au proiectul de dezvoltare instituțională sau alte documente prevăzute de lege, când nu pot oferi informații despre școală sau, în general, când nu au făcut ceea ce ar fi trebuit să facă.
- Consideră școala moșie proprie, nefăcând mai nimic pentru dezvoltarea instituțională sau pentru îmbunătățirea calității, mizând pe prestigiul școlii și pe sprijinul constant ”de sus” (de la primărie, de la inspectorat, din partea absolvenților cu diverse funcții de răspundere – că, de: ”o mână spală pe alta”).
- Consideră gândirea strategică și planificarea operațională ca simple mofturi, argumentând fie că ”oricum numirea este numai pe un an”, chiar în situația în care ocupă funcția de vreo zece, fie că ”ia să vedem, ce-o să-mi faci?”.
- Dau vina pe oricine altcineva – elevii tâmpiți, părinții dezinteresați, primarul tractorist, sistemul politizat, salariile mici etc. pentru orice problemă nerezolvată.
După acest concurs (dacă, până la urmă, va fi concurs) vom avea, în sfârșit, parteneri constanți de discuție și posibilitatea de a măsura cu adevărat, pe baza de fapte (nu de vorbe), pornind de la date concrete și indicatori asumați (nu de la păreri) dacă o școală este sau nu condusă cum trebuie.
Dar aceasta cu două condiții. Prima este ca oferta managerială / proiectul de dezvoltare propuse de câștigător să conțină ținte clare, măsurabile și corelate explicit cu indicatorii fundamentali privind participarea școlară, rezultatele învățării, eficiența externă și satisfacția beneficiarilor. Cea de-a doua condiție, poate mai importantă decât prima (mai ales că așa ceva nu s-a mai făcut până acum), este ca evaluarea ulterioară a directorilor să pornească tocmai de la rezultatele așteptate și prognozate privind țintele și indicatorii din oferta managerială / proiectul de dezvoltare instituțională cu care au câștigat concursul. Altfel, ne strofocăm degeaba
Eu am cateva intrebari, in completarea a ceea ce ati sustinut- daca nu stim ce vrem de la un Director, cum ne putem indeplini rolul in comisii? 2. Probele desfasurate in scoli sunt ciudate in raport cu schimbarea dorita. Sa ma explic- daca o persoana din afara scolii doreste sa candideze, cum poate sa prezinte un PDI in lipsa info despre scoala sau daca exista PDI, cum are acces la el? Dar daca e un PDI copy-paste? Apoi mai exista prevederi ciudate privitoare la comisii- sunt suficienti reprez.isj ca sa se imparta la sute de scoli in atat de putin timp? Se inchide isj? Apoi ce vrea sa insemne steluta de la bibliografie? O smecherie? Toate intrebarile emama o profunda neincredere atat in capacitatea de a gandi ( subliniata in articolul dvs), cat si in onestitatea confratilor din sistem.
,,Vrem centralizare, după model comunist – când toate deciziile privind curriculumul, privind personalul și toate celelalte resurse, privind evaluarea etc. erau luate la nivel central.”
E , cumva, vreo schimbare? 😛
Sa recunoastem ca evaluarile ARACIP au devenit deja un eveniment previzibil, ca reevaluarea scolilor la 4… ani este o alta incapacitate a sistemului considerat a avea rolul de reglare a activitatii la nivel de scoala. In conditiile in care unii directori au fost numiti prin detasare in folosul invatamantului, ei si-au construit un PDI mai bun, mai putin bun, dar pe care au avut grija sa nu-l publice. De ce dupa evaluarea ARACIP, ISJ-ul nu a intervenit sa-si determine oamenii numiti," in care au incredere" sa fie mai transparenti? Limitarea – ca sa nu spun ingradirea- accesului la informatia publica este o practica cu scopul bine stiut …Iar posibilitatea ca un cadru didactic titular oriunde in invatamantul preuniversitar sa devina director intr-o scoala unde este post liber, fara sa cunoasca scoala respectiva, este o alta problema! Incepem o etapa noua, bine ar fi ca peste 5 ani sa analizam punctual ce s-a obtinut si sa reevaluam situatiile aparute. Altfel, pleaca ai nostri, vin ai nostri!
Aparentele inseala. In spatele acestor lucruri ce par atat de obiective sunt tot aranjamente, intelegeri, etc. E drept, pot avea acum acces si altii dar ei vor fi doborati de birocratia platformei(!) care este greoaie si conceputa tot de niste oameni fara viziune, cu aceleasi conceptii de "dosare". Va dau un exemplu. Daca spui ca esti titular si nu ai un "act" scanat care sa ateste, esti depunctat, etc…. CV-urile sunt greoaie, scanari, birocratii, stampile, care fac tot dificil accesul unui om obisnuit, tanar, care este mai putin obisnuit cu "acte"… Intr-o tara civilizata, declaratia pe proprie raspundere este esentiala…
Nu va bucurati de deschidere… pentru ca evaluatorii sunt tot din ministerul prafuit…
Iar cei puternici vor fi tot directorii actuali…cu sau fara voia lor!!!
Succes celor care cred ca vor reusi prin ei insisi!
dupa umila mea parere, de om educat si cu ceva experinta in toate mediile romanesti,dosarul solicitat pentru inscrierea la concrus este cel putin dubios de stufos. practic limiteaza si taie cheful oricarui om normal la cap si cu experinta de practica, sa se inscrie la acest concurs. se vor inscrie numai vanatorii de scuane si veti pierde oamenii cu bun simt, satui de birocratie. vreti o reforma? anuntati ca inscrierea se face numai in baza unei cereri si a unui cv. ca in CV va conta foarte mult experienta din privat. cine si ce a facut in privat. a admintrat o firma? a avut vreodata angajati? a managerizat ceva? asa…cu diplome, scanuri, cursuri de limbi straine facute in septemberie (ca sa iasa hartia pentru dosar) va fi o alta chestie damboviteana, vor iesi "pe 4 ani" cam aceiasi indivizi care au ingropat sitemul in ultimii 20 de ani si …. se alege praful
Foarte interesante opiniile! Le stiam din cartile dvs., „LECTURI OBLIGATORII IMPUSE”!
De ce nu va luati ARACIPUL si sa va controlati unii pe altii?
Adică să controlați în primul rând ministerul! Pe madam Marin si pe tov Paunescu! Poate au habar de standardele pe care le-ati inventat impreuna!
Sunteti total departe de realitatile din „teren”.
Dati calificative S pentru motive puerile, respectiv pentru motive ce nu pot fi imputabile scolilor.
De ce nu dati un mare calificativ NS ministerului, ce nu isi da nici un interes pentru autorizarea scoliror?
De ce nu ii dati un MARE NS tovarasului păunică, mafiotul din minister, care de peste 20 de ani „ne are” în vârful pixului și ne face după bunul plac?
Cred că inconsistența și inconsecvența se regăsesc doar în declarațiile publice ale politicienilor. În fond, ei urmăresc cât se poate de sistematic interesele unor grupuri de impostori (unii dintre ei poate chiar foști securiști și/sau colaboratori) care au ajuns în structurile de putere și practic controlează de mulți ani sistemul de educație. Cazul clicii de plagiatori din jurul lui Oprea e doar un exemplu (cel mai flagrant) însă nicidecum unicul. După 15 ani de activitate într-o universitate sila mea față de sistem a depășit pragul critic și am decis să plec în mediul privat. Cred că este cea mai bună decizie din viața mea.
Este posibil sa participe la concurs, pentru functia de director, sotul sau sotia primarului/ viceprimarului din localitate? Daca directorul este si ordonator de credite, nu apare incompatibilitate? Conform articolului 76, (1) din Legea 161/2003, primarii și viceprimarii sunt obligaţi să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziţie dacă aduce vreun folos material pentru: propria persoană, pentru soţ/soţie, rudele sale de gradul I. Actele emise cu încălcare acestei reguli sunt lovite de nulitate absolută.
Pana cand nu se stie exact ce se doreste, pana cand nu se vor realiza documene corecte si in termene legale, pana cand acest concurs nu se va sustine in vacanata de vara astfel incat fiecare scoala sa stie la 1 septembrie cine este directorul si care sunt cadrele didactice, pana cand primariile si inspectoratele nu vor mai decide ………………………. vorbim …………….nu se va intampla nimic, ………………decat cu siguranta destabilizare si a ceea ce a mai ramas din sistemul de invatamant romanesc. Vorbim de un concurs care in acest moment nu isi are rostul cand scoliile nu au profesori , nu au manuale , nu au administratori si tot directori fac si pe administratorii, nu are logistica necesara sau de la caz la caz infrastructura ………… si lista poate continua. Ce interese sunt??? Cu tot respectul ARACIPUL nu urmareste decat daca scolile au arhive integi de hartii…………nici vorba de calitate, elevul nu este in centrul procesului instructiv educativ. Care calitate???? cine ii intreaba pe elevi ce cunostinte au dobandit.Sunt doar vizitati elevii in timpul unei astfel de vizite iar conducerea trebuie sa aduca documente pe banda rulanta la verificat . Despre ce calitate vorbim??? cre este menirea unui dascal??? sa faca documente sau sa isi pregatesac si desfasoare ora de curs cat mai atractiv pentru elevi.Ce formam ???? caractere ptr viitor sau documente fara numar, intotdeauna mai apare cate o noua comisie in scoala .
Eu sunt împotriva schimbărilor dese ! școala funcționează cu profesori care au elevi diferiți în fiecare an .Profesorul care e PROFESOR știe să se adapteze schimbărilor de toate felurile.Iar rezultatele elevilor se văd nu doar în școală,în urma examenelor,ci mai mult în ceea ce reușesc să facă după terminarea studiilor. Dacă învățământul românesc e așa de slab,de ce tinerii care au învățat aici în școli de Stat sunt foarte buni pentru străini ? Noi(părinți și unii profesori)i-am încurajat să plece în străinătate că aici nu vor câștiga bani pe măsura capacităților lor….S-a umplut străinătatea de români școliți acasă…Și cine a mai rămas pe aici ? Ne tot alegem pe toate planurile cât se poate de des și cei ce pot face ceva bun nu sunt lăsați să continue.. Ce e cu țara asta și cu oamenii ei? Iar directorii aș zice să fie aleși de către subordonați,că ei vor munci împreună.Cei cu rezultate evidente să continue!
Concurs marca PNL. Gonim pesedistii, aducem pe ai noștri, îi numim în funcție si mai facem concurs peste 10 ani. Bush, Hattie si Apostu. Si abilități cognitive. Scurt ai cuprinzator, pentru a fi siguri de eșec. Pentru ca, înaintea oricărui examen ai emoții. Si foarte posibil să nu mai ai abilități cognitive. Punct ochit , punct lovit domnilor psihologi ai MECTS. Si stiati voi dragii mei ca Tanzania încă duce o lupa acerbă cu centralizarea? Nu? Ne-o spune d-l Bush, ca doar el este subiect de concurs. Avem nevoie de mult noroc si prezentă de spirit. Metodologia e clară. Nimic de ce e, nu trebuie sa mai fie. Alti oameni, alte perspective. Normal, suntem stat descentralizat. Unde e legea muncii în programă! Sau legea invatamantului, sau acte normative privind salarizarea. Va spun eu unde. În Australia lui Bush, în Noua Zeelandă a lui Hattie. De ce Invat eu managementul altor tari , când tu, domnule Guvern si domnule Minister al Învatamantului ma conduci ca în România.
Dragă domnule Șerban Iosifescu,
Sunteți din învățământ. Îl cunoașteți din interior. Se vede. Ce nu-mi este clar: chiar nu înțelegeți că minunatul „concurs” nu-i decât praf în ochii mulțimii?/Firește, dacă nu sunteți cumva înregimentat în PSD sau PNL, sau mai știu eu ce alt partid! Dacă e așa atunci vă rog să nu mai citiți cele ce urmează. Vă mulțumesc./
Când vrei să adormi vigilența maselor le dai un praf de „democrație” în ochi, dacă se poate și cu iz de ceapă, ca să picure și câteva lacrimi și totul e OK./Ca și STATUTUL ELEVULUI – numai statut nu e!, dar asta-i altă discuție/ Unde e mârșăvia?
Acest așa-zis „concurs” „unge” pe funcții pe cei obedienți și-i elimină pe cei ce erau cu adevărat directori – cei ce țineau la colegi și la școală! O să vedeți ce „epurări” chirurgicale se vor produce prin școlile din țară!
Conduc grupul de inițiativă DASCĂLII XXI / are peste 600 de membri din toată țara și lumea continuă să se înscrie!Suntem o tribună de exprimare liberă, necenzurată și echidistantă. Apărăm în egală măsură pe Dascăl și pe Elev, apărăm ȘCOALA!/
Încă de la precedentele „concursuri”, cele de inspectori generali am fost împotriva lor. Am adresat o scrisoare deschisă Președintelui României, ministrului de atunci al învățământului. Am arătat toate lacunele acestei inițiative…Am propus ca toți conducătorii noștri, de la directori la inspectori, inspectori generali să fie ALEȘI PRIN VOT SECRET,INDIVIDUAL, de colectivele de ooameni ai muncii din școli, respectiv de delegații acestora!
E foarte simplu. Candidatul/candidații trebuie să aibe cel puțin gr. did. II, o vechime în instituție de cel puțin 10 ani/mă refer, simplificând, la directori/, un plan managerial clar pe 5 ani, să fie CINSTIȚI, cu frică de Dumnezeu, să țină la copii, colegi și școală, să nu facă nicio politică de partid! Pariez că vom avea cei mai buni DIRECTORI! Vor avea AUTORITATE, PRESTANȚĂ și se vor bucura de STIMA tuturor!
Pe ce mă bazez?
Pe primele cadre de conducere alese în anii 90!
Atunci am participat la alegerea inspectorului școlar general al județului nostru. A fost ales cu aproape 80% din voturi! Prosperitatea școlilor din județ, autonomia și prestigiul nostru ca și cadre didactice o apăra cu sfințenie! Toți regretăm că după aceea s-a renunțat la ALEGERI!Am fost prostiți! Unde sunt libertățile noastre din primul STATUT al CADRELOR DIDACTICE?!! Al 13 salar? Pensiile cu un cuantum nu mai mic de 80% din salar?! Posibilitatea pensionării anticipate, fără penalizări?!! etc.,etc. Sindicatele au fost cumpărate cu „arme și bagaje”. ”Liderii” – pun ghilimele fiindcă mi-e jenă să-i numesc colegi sau „șefi”! Nu vreau să mai dau și exemple, dar gândiți-vă câți ne-au vândut pentru „30 de arginți” semidocților din partide, căpătând o sinecură de parlamentar sau de ministru…al învățământului!!!
SINGURA SOLUȚIE ESTE UN ORDIN DE MINISTRU:
1. SĂ SE RENUNȚE LA MASCARADA CONCURSULUI!
2. SĂ FIE TOȚI ALEȘI PRIN VOT SECRECT, INDIVIDUAL TOȚI CONDUCĂTORII NOȘTRI!
/DETALIILE ALEGERILOR NU LE REIAU AICI. SE CUNOSC: COMISIA DE PREZENȚĂ, DE ÎNSCRIERE SI VALIDARE A CANDIDAȚILOR, DE NUMĂRARE A VOTURILOR ETC.Mai multe detalii le găsiți pe pagina de Facebook – DASCALII XXI, sau pe blogul grupului nostru de inițiativă, unde vă așteptăm cu drag să vă înscrieți.
Cu stimă și prețuire colegială,
Mircea Seleușan-Bătrânu