Politici publice și școli de succes (rezultatele PISA 2018, Volumul 5)

Written by serbaniosifescu

29/09/2020

Azi a avut loc lansarea (online) a celui de-al 5-lea volum privind rezultatele la PISA 2018 cu titlul Effective Policies, Successful Schools. În afara lui Andreas Schleicher, au participat experți din UK și SUA, care au prezentat exemple de politici publice de succes, corelate cu rezultate bune la PISA. Nu știu câți experți și responsabili cu politicile publice, de la noi (mai ales cei care le știu pe toate), au avut curiozitatea să participe (intrarea a fost liberă!). Câteva gânduri, la cald:
  • Nu timpul petrecut la școală – mare sau mic – se corelează cu rezultate bune, ci modul de folosire a timpului. ”Timpul este cea mai prețioasă resursă educațională, să nu o irosim!” (AS). 
  • Banii contează, până la un prag (circa 50.000 USD/an per elev) – pe care noi, din păcate, nu l-am atins. Deci, avem încă nevoie de mari investiții: după calculele personale, ar fi nevoie de 4.5% din PIB actual, doar pentru învățământul primar și gimnazial, pentru a atinge acest prag. Dar, banii să fie investiți nu neapărat în salariul profesorului: pe fondul unei relații negative între rezultatele la lectură și raportul salariu mediu al profesorului (cu experiență de 15 ani) și PIB/locuitor, în sistemele cu performanțe mai bune ca noi la PISA salariul anual al profesorului variază între 0,5 și 1,5 din PIB/locuitor. România se află în această zonă (cu circa 0,8 din PIB/locuitor), împreună cu Finlanda (cu salariul puțin peste 1 PIB/locuitor). Desigur, contează și cât e PIB-ul, dar trebuie să avem grijă (așa cum am mai zis, de multe ori), ca salariul mediu anual să ajungă echivalentul a 1 PIB/locuitor și să crească, apoi, odată cu PIB-ul. 
  • Repararea disparităților din educație (îmbunătățirea echității) a ajuns, în ultimul timp, cea mai importantă problemă legată de calitate: numai îmbunătățind echitatea, îmbunătățim și rezultatele în zonele defavorizate și numai acolo există potențial de creștere. 
  • Nu tehnologia, în sine, contează (de exemplu, numărul de calculatoare), ci buna ei folosire. Concomitent cu rezolvarea problemelor de acces (la echipamente și, foarte important, la Internet de mare viteză), este crucială dezvoltarea de aplicații, platforme etc. și, la fel de crucială, pregătirea profesorilor pentru a le utiliza. Profesorii trebuie formați pentru a fi designeri de instrumente digitale pentru învățare. Trebuie, de asemenea, să fim atenți că, în multe locuri, tehnologia a conservat anumite practici negative, în loc să le înlăture. 
  • Îmbunătățirea pregătirii profesorilor existenți în sistem (dezvoltare profesională continuă) este de trei ori mai eficientă decât orice altă măsură de management al resurselor umane. 
  • Leadership-ul la nivel de sistem este foarte important: nu realitatea influențează decizia, ci percepția, la nivel de sistem, asupra acestei realități. De exemplu, ”atractivitatea intelectuală” a meseriei de profesor contează, adesea, mai mult decât cea financiară (din nou, cazul Finlandei). Alt exemplu: percepția privind penuria de profesori este, adesea, contrazisă de fapte, dar această percepție generează politici păguboase. 
  • A trecut vremea politicilor otova (dăm tablete la tot cartierul): pentru a îmbunătăți rezultatele este nevoie de alinierea resurselor cu nevoile, pentru a repara și inechitățile: performanțele bune la PISA se corelează cu alocarea echitabilă a resurselor, nu cu cea egalitară (otova). 
  • Rezultatele la lectură se corelează pozitiv cu existența, în școală, a unui loc în care elevul își poate face temele (de preferat, sub îndrumarea unui profesor). Dar, școlile dezavantajate au mult mai puține posibilități în acest sens. 
  • Rezultatele la lectură se corelează pozitiv cu activitățile extracurriculare creative. Repet, creative: muzică, arte plastice etc. Dar, din nou, școlile dezavantajate au mult mai puține posibilități în acest sens. 
  • Repetenția NU îmbunătățește rezultatele la lectură. Dimpotrivă, există o corelație negativă în acest sens. 
  • Selecția elevilor la nivel de școală (școli de fițe) sau de clasă (clase de ”deștepți”) NU îmbunătățește rezultatele la lectură. Dimpotrivă, există o corelație negativă în acest sens. Selecția temporară a copiilor (pentru anumite discipline / perioade de timp), în funcție de nivelul de performanță, se corelează cu rezultate mai bune. 
  • Educație pre-primară se corelează pozitiv cu rezultatele la lectură – dar, interesant, cel mai mare plus (peste 20%), după 2 ani de grădi; unde sunt 3 ani de grădi, sporul de punctaj este sub 20%.
  • Evaluarea, în sens de validare a rezultatelor învățării și a progresului, este de maximă importanță. Cel care învață este primul care are nevoie de această validare, mai ales elevii din medii defavorizate: lipsa validării nivelului de învățare / a progresului a dus, în timpul ”școlii online”, la rămâneri în urmă, la probleme emoționale și chiar la ”decuplarea” elevilor de școală. 
  • Ca urmare, crește importanța evaluării formative și, foarte important, tehnologia ne oferă instrumente pentru a îmbunătăți și obiectiviza evaluarea curentă, inclusiv prin folosirea unor elemente de inteligență artificială (deja introduse, de exemplu, în UK pentru analiza datelor privind rezultatele curente ale învățării). 
  • În general, trebuie ca evaluarea să se reorienteze pe îmbunătățirea rezultatelor învățării. Deci, nu testare de dragul testării sau, mai rău, evaluare de dragul notei și evaluare doar pentru selecție. ”Există un divorț între învățare și evaluare, iar tehnologia (”learning analytics”, ”big data” etc.) ne poate ajuta să reunim cele două părți” (AS).
  • Se pare că UK este un model de urmat în regândirea echitabilă a școlii (inclusiv în timpul pandemiei). Au oferit școlilor acces la resurse IT pentru și, profesorilor, foarte multe resurse, la nivel central, obținând și implicarea părinților. Pe de altă parte, 40% dintre profesori părăsesc profesoratul în primii 5 ani de practică.
  • Pandemia face necesară regândirea sistemelor de educație: a ne întoarce la situația din 2019 înseamnă să acceptăm marile pierderi de învățare. Este necesară regândirea sistemelor educaționale pentru ”accelerarea” învățării: numai așa putem recupera aceste pierderi și generațiile actuale nu vor fi ”de sacrificiu”. 
Alte resurse (inclusiv lansarea și prezentarea lui Andreas Schleicher, la http://www.oecd.org/pisa/publications/pisa-2018-results-volume-v-ca768d40-en.htm și pe pagina de FB https://www.facebook.com/OECDEduSkills/live (unde puteți găsi și înregistrarea webinarului despre impactul economic al pierderilor de învățare de care vă povesteam acum două săptămâni). 

Articole Similare

1 Comentariu

  1. Anonim

    Multumim pentru informatii. Pacat ca nu citeste si cine trebuie…

    Răspuns

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.