Legi noi, dar nu pentru noi (3)

Written by serbaniosifescu

22/07/2022

Nici proiectele noilor legi și nici ”România Educată” nu reformează nimic, ci doar mută discuția de la aspectele esențiale, la aspecte formale.

Doar ca exemplu, discuția despre trecerea de la clasa a VIII-a la clasa a IX-a (respectiv: mediile de la EN versus mediile de la EN + mediile de la gimnaziu versus examen de admitere la școlile de fițe) eludează problemele esențiale și deturnează discuția de la rezolvarea lor. Reforma, aici, ar însemna găsirea unor răspunsuri la o serie de întrebări fundamentale (care se referă la beneficiar și NU la profesor, NU la structura de sistem și care derivă toate din interesul suprem al beneficiarului de educație), cum ar fi:

  1. Are nevoie cel care învață de un examen de selecție (”cu miză mare”) la aproape mijlocul învățământului obligatoriu (acum, de 14 ani)? Toate analizele și cercetările spun că NU. Deci, soluția ar fi eliminarea lui.
  2. Respectă ”examenul de selecție” aplicat în școli publice caracterul educației de serviciu public (adică oferit nediscriminatoriu și non-competitiv)? Cu siguranță NU: examenul de selecție a beneficiarilor este discriminatoriu și transformă serviciul educațional într-unul competitiv – deci educația oferită de aceste școli încetează a mai fi serviciu public. Soluția: privatizarea școlilor de fițe (de fapt, recunoașterea unei situații de facto și transformarea ei într-una de jure).
  3. Este specializarea timpurie (de la clasa a VIII-a) în favoarea elevilor și a absolvenților? Cu siguranță, NU: indiferent ce spune legea, rutele de tip școală profesională și liceu tehnologic sunt rute închise, care limitează progresul la niveluri superioare de calificare (v. procentele elevilor: 1. Care continuă liceul și îl finalizează cu Bacalaureat, după școala profesională. 2. Care promovează examenul de Bacalaureat, absolvind un liceu tehnologic), mai ales în anumite domenii de calificare, fără căutare pe piața muncii.

Mai mult, PIAAC spune că, sistematic, absolvenții învățământului profesional specializați timpuriu dețin într-o măsură mult mai mică acele competențe necesare vieții de adult decât absolvenții rutelor de educație generală.

  1. Care este scopul educației obligatorii / învățământului preuniversitar? Dobândirea competențelor cheie, absolut necesare continuării educației și integrării sociale și profesionale, NU profesionalizarea, nici selecția și nici pregătirea în domenii înguste.

 

Deci (folosind o expresie dragă unora, dar cam neclară ca structură logică și lingvistică), ”pe cale de consecință”, reforma ar însemna:

  1. Eliminarea oricărui examen de selecție în interiorul învățământului obligatoriu.
  2. Reformarea radicală a sistemului de evaluare prin reorientarea acestuia pe competențele cheie – pe TOATE competențele cheie, nu numai pe 2 dintre ele – și pe profilurile de ieșire din sistem, care definesc nivelul minim acceptabil pentru fiecare competență cheie la ieșirea din învățământul obligatoriu.
  3. Renunțarea la sistemul competitiv de notare, care ierarhizează elevii prin ”medii”, și asigurarea caracterului confidențial al datelor de evaluare (relația profesor elev căpătând același caracter de confidențialitate al relației medic-pacient).
  4. Sistemul de evaluare ar cuprinde itemi standardizați (calibrați pe populație), pentru toate competențele evaluate și aplicați de profesor pentru evaluare formativă, de progres, și pentru evaluările sumative, la nivel de sistem.
  5. Asigurarea unor șanse egale la o educație de calitate prin introducerea unui sistem de sprijin integrat individualizat pentru elevi și familiile lor, în vederea asigurării maximului de progres în învățare. Acest sistem integrat de sprijin va cuprinde servicii de protecție și sociale, de sănătate publică, de educație (pentru cel care învață și pentru familia lui – educație parentală, remedială, suplimentară, complementară etc.), de consiliere și orientare pentru continuarea educației, pentru identificarea talentelor, intereselor și pasiunilor și pentru carieră, de sprijin și acompaniere la integrarea profesională și la schimbarea locului de muncă etc. etc. (lifelong și life-wide)
  6. Asigurarea unei educații pe măsură prin diversificare curriculară extensivă (diversificare pe discipline și trans-discipline) și intensivă – pe niveluri de complexitate și dificultate, la care se adaugă oferta de activități extracurriculare. Această diversificare va în semna și creșterea progresivă (de la clasa pregătitoare la clasa a XII-a) a posibilităților de alegere, pentru cel care învață, de la 10% la 90%. În treacăt: competențele cheie (TOATE competențele cheie), pot fi dezvoltate la TOATE disciplinele.
  7. Accesul la învățământul post-obligatoriu pe baza portofoliului personal – nivelul de proficiență dovedit pentru fiecare competență cheie, plus rezultatele învățării la disciplinele / trans-disciplinele / activitățile extracurriculare rezultate din opțiuni personale – evident, acele rezultate relevante pentru calificarea / specializarea / cariera aleasă.

Cam asta înțeleg eu că ar însemna o reformă reală, nu în vorbe.

Cum aș vedea eu o lege a educației? Cam așa (reiau un articol dintr-o serie publicată pe blog acum 7 ani). Pentru cei care zic că doar critic, fără să construiesc: da, am trimis la Minister proiectul de structură, cu titluri, capitole și articole de păstrat și de scos.

https://serbaniosifescu.ro/2015/08/06/daca-ar-fi-dupa-mine-3/

Articole Similare

Din lac în puț…

Mi-am zis să nu mai scriu despre dezbaterile în jurul legilor, dar am citit cele 280 de amendamente propuse de ”O...

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.