Democrație, drepturi și libertăți

Oengeul ca stat (2): aristocrația oengistică

În continuarea postării anterioare: mai constat că tentativele unor organizații ale societății civile de a deveni stat chiar au avut succes. De circa un deceniu, s-a cristalizat o ”aristocrație” oengistică în educație. Este vorba de un număr mic de ONG, care apar...

Din nou despre societatea civilă: oengeul ca stat

Tot mai des văd cum societatea civilă, exasperată (probabil) de neputința și nesimțirea statului față de problemele cetățeanului de rând, încearcă să îi ia locul: construiește spitale și grădinițe, dotează școli și maternități, face (câte un metru de) autostradă,...

Din nou, despre homeschooling

La fel ca în cazul consumului de droguri, și în cazul homeschooling-ului statul român preferă soluția bâtei (comodă, pe termen scurt, dar care amplifică problema, pe termen lung), în locul dialogului și reglementării.  Tema revine, periodic, în atenția publică, pentru...

Cazul Ursu: din nou despre eșecul istoric al statului român

Alt simptom (al nu știu câtelea) al eșecului istoric al statului român îl reprezintă incapacitatea și/sau lipsa de voință de a recunoaște, legal, regimul comunist ca fiind criminal, în ansamblul lui, așa cum a fost recunoscut cel fascist/nazist. Cum spune și Sorin...