Cazul Ursu: din nou despre eșecul istoric al statului român

Alt simptom (al nu știu câtelea) al eșecului istoric al statului român îl reprezintă incapacitatea și/sau lipsa de voință de a recunoaște, legal, regimul comunist ca fiind criminal, în ansamblul lui, așa cum a fost recunoscut cel fascist/nazist. Cum spune și Sorin Ioniță (de citit articolul, cu mare atenție -...

Despre ”starea de bine” – cu ceva studii în spate

Relația dintre starea de bine și eficacitate la locul de muncă și în școală Eficacitatea și starea de bine la locul de muncă, gândite în complementaritate, pot avea efecte de întărire reciprocă: ești mai eficient dacă te simți bine, iar eficiența sporită și, mai ales, rezultatele obținute (v. Herzberg!), îți amplifică starea de bine...

Ce-i de făcut?

După părerea mea, problemele din centrele pentru vârstnici și persoanele cu dizabilități nu țin de legislație, ci de aplicarea ei și, mai ales, țin de de monitorizare și control. Aici e nevoie de ruperea pisicii, un nou sistem de licențiere / acreditare, de monitorizare, de control și de evaluare a calității pare a fi singura soluție. Pentru că omul inteligent învață și din greșelile altora, nu...

Dubito, ergo cogito

Când lansăm o idee de politică publică trebuie să răspundem la trei întrebări fundamentale: Cum stăm? – ”starea de fapt” - aici toată lumea e expertă și își dă cu părerea. De unde știm cum stăm? – date care demonstrează starea de fapt - aici începem să bâjbâim: majoritatea pornim de la experiențe personale sau de la ”mi-a spus mie cineva” - deci ne dăm cu presupusul, chiar când avem un corp de...

Evaluarea profesorilor exclusiv pe bază de merit: o imposibilitate practică

Când este adus în discuție un subiect privind educația, ar fi bine să vedem și ce spun rezultatele cercetărilor și analizele impactului politicilor publice similare, făcute la noi sau pe la alții: omul inteligent învață și din greșelile altora. Numai prostul le știe pe toate... De exemplu, evaluarea profesorilor pe bază de performanță pare, repet, pare ușor de făcut pentru că, nu-i așa, compari...

Categorii:

Postări:

Dubito, ergo cogito

Când lansăm o idee de politică publică trebuie să răspundem la trei întrebări fundamentale: Cum stăm? – ”starea de fapt” - aici toată lumea e expertă și își dă cu părerea. De unde știm cum stăm? – date care demonstrează starea de fapt - aici începem să bâjbâim:...

citește mai mult

Pe cine încurcă diversitatea?

Ca niște ființe raționale ce suntem (sau credem că suntem), ar trebui să ne întrebăm cui folosește acest atac furibund, la care asistăm acum, împotriva ideii de ”diversitate”. Apar inclusiv poziții bizare, la limita oximoronului, de exemplu ideea că insistența pe...

citește mai mult

Despre ARACIP, fără ură și părtinire (5). Sinteza recomandărilor din raportul Curții de Conturi și câteva concluzii generale

Raportul Curții de Conturi privind auditul performanței Al treilea document emis de terți analizat este Raportul de audit al performanței privind finanțarea învățământului preuniversitar, în perioada 2014-2016, realizat de Curtea de Conturi și publicat în 2018[1]....

citește mai mult

Despre ARACIP, fără ură și părtinire (3). Sinteza recomandărilor către Ministerul Educației din rapoartele proprii

Așa cum spunem în prima postare, ARACIP nu are pârghiile legale pentru a derula activități de îmbunătățire a calității educației,  ci doar de a face recomandări Ministerului, în acest sens, acesta fiind obligat de lege (împreună cu și prin inspectoratele școlare) să...

citește mai mult

Poveste pentru noul an

A fost odată o Bătrânică. Ea trăia pe partea ei de stradă, cu clădiri vechi, dărăpănate, moștenite de la părinți și bunici, cu toaleta în fundul curții (unde băltea murdăria strânsă de generații). Scotea apă din fântână, pentru gătit și pentru spălat, și se încălzea...

citește mai mult