Oengeul ca stat (2): aristocrația oengistică

În continuarea postării anterioare: mai constat că tentativele unor organizații ale societății civile de a deveni stat chiar au avut succes. De circa un deceniu, s-a cristalizat o ”aristocrație” oengistică în educație. Este vorba de un număr mic de ONG, care apar peste tot, ai căror reprezentanți acaparează mass media și social media și sunt puși în fereastră la tot felul de evenimente oficiale...

Din nou despre societatea civilă: oengeul ca stat

Tot mai des văd cum societatea civilă, exasperată (probabil) de neputința și nesimțirea statului față de problemele cetățeanului de rând, încearcă să îi ia locul: construiește spitale și grădinițe, dotează școli și maternități, face (câte un metru de) autostradă, susține persoanele fără adăpost și fără venituri – toate acestea fiind, de fapt, datoria statului, datoria societății civile fiind să...

Tăiem hârtii? Nu, adăugăm!

Până în 2021, ARACIP era ”vinovatul de serviciu” pentru birocratizarea educației. Acum, la trei ani după ce ME a scăpat (prin demiteri ilegale) de conducerea ARACIP,  s-a schimbat, oare, ceva? Se pare că nu. Dau, ca exemplu, Metodologia privind portofoliul educațional al preșcolarului și al elevului din învățământul preuniversitar (OM 6.478/30 august 2024). Semnalele primite îmi confirmă ceea ce...

Unde (nu) ne aflăm în discuția educațională actuală

Am distribuit, recent, discuțiile din cadrul conferinței ”Learning in a changing world. Evidence, innovation and creative thinking in education” (18 —19 June 2024, OECD, Paris). Prezentările și discuțiile din cadrul conferinței, care s-au adăugat lecturilor din ultimii ani (o parte distribuite pe pagina ”De ce educația?”, https://www.facebook.com/profile.php?id=100035399692049 ), mi-au conturat...

Marele fâssss, în formă continuată

Știu din cărți, de la profesorii mei și din experiență, că o reformă există când schimbă ceva în relația educațională fundamentală, cea dintre profesor și elev. Când a debutat ”România Educată”, am zis că o strategie de țară, un proiect ”de suflet” al Președintelui, care declara deschis necesitatea unei reforme profunde a modului în care facem educația, poate aduce schimbarea clamată mereu, dar...

Categorii:

Postări:

O voce, pentru cine? Capitolul 5. Evaluarea rezultatelor învățării. Capitolul 6. Alfabetizare funcțională

Introducere Continuăm cu analiza a două capitole din  manifestului ”O voce pentru educație”, cel care se ocupă de Evaluarea rezultatelor învățării și cel care vorbește de Alfabetizarea funcțională. Pentru că nu prea am avut ce comenta (v. mai jos), azi 2 în...

citește mai mult

O voce, pentru cine? Capitolul 2. Management școlar și guvernanța sistemului de educație

Introducere Voi continua analiza manifestului ”O voce pentru educație”, cu Capitolul 2. Management școlar și guvernanța sistemului de educație. Și aici, lucruri amestecate, câteva bune, altele mai puțin bune, multe confuze și destule care nu reformează nimic. Câteva...

citește mai mult

O voce, pentru cine? 1. Cariera didactică și parcursul profesional al cadrelor didactice

Introducere generală Am citit, cu atenție, ”O voce pentru educație. Manifest privind politicile propuse pentru noua legislație în educație” propus de o alianță de persoane, firme și ONG, întâmpinat cu urale de Ministerul Educației, de Președinție (presupun - întrucât...

citește mai mult